17 noiembrie 2015

Îmi pare rău... învăţ a iubi să pot ierta!

Cel mai uşor, în orice situaţie este a “cere iertare”.
Definiție DEX:
Iartă – a scuti pe cineva de o pedeapsă, a trece cu vederea vină, greşeala cuiva, a nu mai considera vinovat pe cineva, a şterge, a trece.

Cuvântul “iartă-mă” te eliberează... iar tu cel care trebuie să IERŢI ești obligat ca în faţa acestui cuvânt, ce prinde atât de multă putere să... ierţi!

Aici începe dilema... cel ce a iertat, chiar a iertat? Sau doar încearcă să uite? Când poţi să ierţi cu adevărat, cu tot sufletul? Şi... cine suntem noi să acordăm iertare?

Eu personal nu pot ierta, simt că nu am acest har-dar de a dezlega pe cineva prin iertare. Simţirea personală a acestui cuvânt este mult peste umanitatea mea. Am doar dreptul să iubesc, să accept orice cu bune şi cu rele, să învăţ că suntem diferiţi şi unici şi luminoşi şi frumoşi!
Frumosul meu are toate culorile, pentru că omul nu este perfect decât prin defectele sale... iar tot ce pot să fac este să IUBESC, pentru că acest TOT este întregul, aici se închide cercul.

Însă... îmi pare des rău... regret, mă adună în mine toată: să fiu mai înţeleaptă, mai bună în toată fiinţa mea pentru a răspândi în absolut tot ceea ce fac şi respir energie vie.

“ÎMI PARE RĂU!” - mă face să meditez, să gândesc doar cu sufletul, cu inima, cu privirea şi să devin un om mai blând, mai îngăduitor, mai risipitor în bine... mă duce la gândirea personală atât de adâncă în interiorul meu... acolo sunt doar eu! Când o să simt şi o să ştiu că POT IUBI absolut tot ceea ce mă înconjoară egal, atunci când zâmbetul meu nu va mai dispărea deloc din suflet... doar atunci o să pot IERTA.. atunci o să am har-dar când o să simt a IUBI TOT!