Moş Crăciun

Moş Crăciun veni departe                                                             

S-a oprit la noi în poartă                                                                                      

“Cioc!Cioc!Cioc!” primiţi cu daruri?                                                                    

Eu sunt Moş cu bucurii!                                                                                      

Uite Athos e cuminte                                                                                            

Stă  cu nasul în zăpadă                                                                                         

Lui Aramis dă de veste                                                                                        

Să se dea jos de pe ladă!                                                                               

Frate, Frate! Uite-n poartă!

Moşul bun, căci a venit.                                                                                 

Pe la noi cu oase multe                                                               

Să-i urăm dar “Bun venit!”     

Fuge Aramis tare, tare

Şi plonjează mult în zare                                                                                 

“Upsss! Dar mă scuzaţi      

Sunt micuţul împiedicat!”                    

                                                                                              2010 - Primii mei prieteni - căţeluşii Athos şi Aramis

Povestea ”Primii mei prieteni – catelusii Athos si Aramis” are inceputul in sufletul meu. De fapt incepe acolo unde exista visare, speranta si copilarie. Toti cei mici se vor regasii si isi vor dorii prieteni. Inainte de culcare vor pleca cu gandul spre o lume mai buna, o lume a cunosterii, a dorintei si a zambetului alaturi de Athos si Aramis.

Imi doresc ca Athos si Aramis sa fie cititi in fiecare colt de incapare, de bunici, de parinti, de fratii mai mari si apoi chiar de copii. Este o carte simpla si haioasa, este asa precum cateii mei. Asa ii vad, ii simt  si asa imi doresc sa ajunga si in sufletele d-voastra.

                                                                        

                                                                                             Cu multa simplitate si prietenie,

                                                                                                                SARBATORI FERICITE!

     

                                                                                                                                                             

Vine, vine Moş Crăciun

 Sărbătorile creştine ale românilor au avut întodeauna un ritual de iniţiere care i-a ajutat pe oameni să se simtă cu adevarat fericiţi. În apropierea sărbătorilor cu toţii încercăm să fim mai generoşi căci « Dar din dar se face Rai ». Suntem mai răbdători şi mai blânzi cu bătrânii, mai îngăduitori cu prietenii, mai darnici cu cei săraci, spunem cuvinte frumoase tuturor.

     Oferită cu drag, chiar şi o bucată de pâine poate să devină un dar, bucuria celui care o primeşte vă va răsplătii « Bine dai, bine ai ». Nici o altă sărbătoare nu se compară cu seara fermecată de Crăciun şi Ajun, zăpezi îmbelşugate, colinde împletite în fuiorul zăpezii, toate se întorc la noi moştenite de la strămoşi, de îndată ce iarna începe să miroasă a Crăciun.

     Aşteptarea Crăciunului trebuie să fie însoţită mereu de colinde, miros de brad, zâmbete şi fulgi de nea. În oraş însă tradiţiile s-au pierdut,  toată lumea fiind prinsă în tumultul vieţii cotidiene, lăsâdu-se furaţi de mirajul unei cariere şi luptându-se mereu cu timpul pentru siguranţa şi binele zilei de mâine…De aceea noi încercăm, cu greu să menţinem tradiţiile noastre româneşti…

-Mie nu prea îmi place povestea aceasta, de ce oamenii se modernizează şi uită ce înseamnă cu adevărat o sărbătoare? spune Athos trist şi mă oprii din citit. Se uită la mine ca şi cum ar vrea să schimbe ceva, să întrebe ceva…dar se fâstâcea…

-  Athos vrei să îmi spui ceva? îl întreb.

- Da! Dar să nu te superi. Uite, vreau să te rog să duci această scrisoare Moşului. De fapt sunt două. A mea şi a lui Aramis. Se uita la mine fix şi rugător, avea poziţia lui mândră, fotogenică şi haioasă. În acel moment intră pe uşa şi Aramis, bineînţeles că se împiedică de prag şi se rostogoli. Era plin de zăpadă. Se ridică doar cu lăbuţele din faţă şi se scutură leneş. Se uită la noi şi apoi sare în braţele mele.

-Scrisorile lui Moş Crăciun! Athos vreau să o semnez şi eu pe a mea. Bagă lăbuţa în cerneală şi îşi însemnă scrisoarea. Suflă către ea să se usuce noua scriere, o împachetă cu grijă să nu îndoaie nici un colţ  şi o puse înapoi în plic.

- Aceasta este scrisoarea mea. Ham, ham, ham! Şi iar se împiedică de pragul casei şi se rostogoli în zăpadă.

 Aramis deveni un bulgăr. Athos râse, îi înfipse un morcov şi desenă doi ochi cu cărbunele. Se alergară prin curte minute în şir. Obosiţi se aşezară în zăpadă. Nici nu îi vedeai de nămeţi.

Moş Crăciun veni departe                                                                                    Frate, Frate! Uite-n poartă!

S-a oprit la noi în poartă                                                                                      Moşul bun, căci a venit.

“Cioc!Cioc!Cioc!” primiţi cu daruri?                                                                     Pe la noi cu oase multe

Eu sunt Moş cu bucurii!                                                                                       Să-i urăm dar “Bun venit!”

Uite Athos e cuminte                                                                                            Fuge Aramis tare, tare

Stă  cu nasul în zăpadă                                                                                         Şi plonjează mult în zare

Lui Aramis dă de veste                                                                                         “Upsss! Dar mă scuzaţi

Să se dea jos de pe ladă!                                                                                      Sunt micuţul împiedicat!”

                -Bravooooooooooo, aplauze va rog.  Vi-l prezint pe fratele meu, muşchetarul Athos. Foarte talentat. Dansează, cântă, citeşte, scrie…merge la şcoală…şiiiii…vorbeşte pe limba oamenilor mari. Greu de crezut pentru rasa noastră. Dar, atenţie!!!!! Acum şi compune. Este de-a dreptul un mic geniu canin.

Erau atât de amuzanţi, încât abia îţi venea să-ţi iei ochii de la ei si să nu râzi în hohote. Nu aveai cum să te plictiseşti.

-Băieţi! Haideţi să împodobim bradul. Uitaţi ce globuri am cumpărat: acestea sunt în formă de oase, acestea în formă de steluţe, nori şi îngeraşi. Imediat au sosit alergându-se unul pe celalat…bineînţeles că Athos a nimerit direcţia…Aramis s-a oprit în brad.

-Upsss…chiar că sunt împiedicat. De ce nu mi-aţi spus până acum că nu merg drept?

-Athos tu chiar crezi că vine Moş Crăciun? E aşa de frumos cum mi l-ai descris tu? Cu părul alb, barba lungă, îmbrăcat în roşu, iar sania lui este trasă de reni ? Renii aceştia sunt un fel de căţei mai mari cu coarne? Nu? Aaaaa…şi le place frigul, era să uit…doar vin de la Polul Nord, nu?

 -Da, Aramis aşa este, dar aceşti reni nu sunt din familia noastră. Am să îţi citesc diseară despre reni. Dar Moş Crăciun aşa este…un bătrânel simpatic care ne cunoaşte pe toţi cu bune şi rele. Trebuie doar să crezi tare, tare în el. Moş Crăciun nu vine doar la copii ci şi la oamenii mari care  încă mai  cred în el. Pe Moş nu îl poţi vedea decât dacă eşti cu adevărat special.

-Dar Moşul de la Mall? Cine era, Athos? Nu era cel adevărat?

-Nu, era un ajutor al Moşului, angajat pe o perioadă scurtă de timp, pentru a duce scrisorile la Polul Nord.

-Athos…dar copiii care nu ştiu să scrie…aşa ca mine…ce fac?

-Păi…se duc şi îi spun ajutorului Moşului ce îşi doresc sau roagă un om mai mare să-i scrie.

-Aha! Am înţeles. Îţi mulţumesc frate bun că îmi explici mereu ce nu ştiu şi că ai răbdare cu mine. Aramis se îndreptă către Athos şi-l luă în braţe în semn de mulţumire. Dacă te rog, îmi citeşti acum de reni?

- Bine!  Renii sunt un fel de cerbi dar care trăiesc la temperaturi mai scăzute. Au coarnele în formă de arc, ramnificate. Au smocuri lungi de păr aspru între copite, ca să nu le fie frig la Pol. Sunt manifere rumegătoare, care dau lapte. Acest lapte este consumat de Moş Crăciun şi de ajutoarele lui. Se spune că datorită acestui lapte Moş Crăciun trăieşte de mii de ani.

- Băieţi…la culcare, gata! Am împodobit brăduţul, i-am pus Moşului laptele şi prăjiturelele la  fereastră, spuneţi-vă rugăciunea şi la culcare. Să visaţi frumos şi sper că aţi fost cuminţi…

Adormiră imediat, după o zi atât de lungă şi zburdalnică. Erau liniştiti şi frumoşi ca nişte îngeraşi. Braduţul lumină şi prin vecini se auzeau colindători, câte un zumzet de clopoţel. Casele erau liniştite  şi  pline  de steluţe luminate.

-Athos trezeşte-te! Athoooooooooooooooosss!!! Uite! Uite! Mi-e frică… ce luminează aşa tare acolo sus? Athos!!!!!

-Da… Se mârâi Athos. Ce vrei? Dormi că nu mai vine Moşul dacă eşti rău…

-Athos!!!! Cred că trebuie să fiu bărbăt, că nu-l pot trezi pe fratele meu….îşi spuse Aramis în gând! Căzu din pat, rostogolindu-se către uşă. O deschise încet şi privi uimit : sania Moşului cu reni era chiar în faţa casei iar Moşul mânca prăjiturele. Sub brad ajutorul Moşului aşeza cadourile. Aramis făcu un pas şi încă unul, încet… era aşa de fericit! Era primul lui Crăciun şi era special pentru că îl vedea pe Moşul.

-Hohoho! Ia uite cine-i aici… Aramis! Ce faci pui mic? Hai la Moşul în poală.

Dimineaţă Aramis povesti la toată lumea minunea ce o trăise în seara de Crăciun.

-Moşul mirosea … cum să vă spun eu, a cozonac rumen şi a scortişoară. Avea o barbă moale şi catifelată, iar renii…erau exact aşa cum ai spus tu Athos!!! Toată lumea era fericită şi asculta atentă povestirea micuţului nostru Aramis. În sfârşit se simţea şi el special, ştia de la Athos că are o stea a lui norocoasă, la fel ca şi fratele lui vorbitor…Trăiau în pădurea fermecată! 

Ce importanţă are materialul din care este confecţionat mobilierul?

Calitatea materialelor  trebuie să primeze în orice fel de ambient. Un material de calitate înseamnă în primul rând confort şi bun gust. Recomand în orice colţ al încăperii pe cât se poate lemnul masiv. Eleganţa lemnului masiv şi longevitatea acetuia sugerează o notă aparte şi  oferă energia naturii în viaţa dumneavoastră. Pe de altă parte există şi varianta MDF-ului şi PAL-ului care oferă un preţ mai accesibil şi un joc de culori mai variat. În cazul  mobilierul tapiţat alegerea este mult mai uşoară, dar trebuie sa fiţi foarte atenţi la cusături, îmbinări, extensii de canapele şi bineînţeles întreţinerea acestora.  

 

Care sunt avantajele mobilierului la comanda - ca produs finit – în ambientarea locuinţei?

Mobilierul facut la comanda este printre primele opţiuni ale tuturor celor care decid să facă o amnenajare sau o schimbare. Este foarte comod şi practic să-i laşi pe proiectanţi, designeri, arhitecţi să-şi faca meseria. Măsurătorile sunt exacte, poţi vizualiza 3D mobilierul visat, poţi schimba culori, poţi muta şi modifica  corpuriile de mobilier dintr-un colţ în altul, poţi lua decizii de amenajare printrun simplu click.

Care sunt criteriile de care trebuie să ţinem cont atunci când dorim să mobilăm o casă?

Cel mai dificil este de ales mobilierul ideal pentru casa dumneavoastră. Sper ca aceşti paşii să vă ajute să luaţi în calcul orice obstacol care poate aparea în amenajarea mult dorită.

          Dimensiunea încăperii : luaţi în calcul toate ferestrele, uşile, caloriferele.  Este bine să ştiţi exact  unde doriţi biblioteca, canapeaua, masa cu scaunele, aragazil, biroul, etc. A doua perspectivă de abordare este stilul pe care-l doriţi prezent: modern, clasic, glamour, contemporan, exotic, etc. După încadrarea amenajării în stilul dorit este foarte uşor de abordat culoriile şi  tipurile de materiale. Un alt aspect deloc de neglijat sunt membrii familiei şi ocupaţiile fiecăruia dintre aceştia. 

 

 

Colinde din cer... de Mos Nicolae

Dax - Dan Nedelcu a lăsat o bucăţică din el în acestă lume... sper să ne bucurăm de ea împreună! 

Click pe piesa pe care doriţi să o ascultaţi:

O ce veste minunată                                                            Moş Crăciun
                               Jingle-bells                                                               O brad frumos
                                                White Christmas                                                            Green sleeves
                               Silent night                                                                    Florile dalbe

Patul plutitor - 6 ani de studiu, semnat Janjaap Ruijssenaars

Dupa 6 ani de studii Janjaap Ruijssenaars reuşeşte  dezvoltarea unui concept de pat magnetic plutitor. Imposibil, dar adevărat! Ţinând cont că ne petrecem o mare parte din viaţă în pat, dormind sau relaxandu-ne, de ce oare să nu o facem nonconvenţional? Un pat care vă răsfaţă la 40 de cm de sol este un gadget cu adevarat provocator.  Nu este nimic magic în toată această poveste, ci este vorba doar de stiinţă şi de ani întregi de cercetare. Patul este făcut din material magnetic permanent şi levitează prin puterea unor magneţi cu poli opuşi. Nicio formă de energie nu este necesară pentru menţinerea sa în aer, pentru ca materialul magnetic folosit are capacitatea de a îşi menţine puterea. Pierderile sunt neglijabile, iar producătorul asigură cumpărătorii că patul poate pluti în aer şi după mii de ani. Magneţii plasaţi în interior resping magneţii plasaţi pe podea şi astfel se produce efectul de levitaţie. Cele patru cabluri ataşate în cele patru colţuri ale patului au rolul de a-l ancora într-o poziţie orizontală, reprezentând singurul contact cu solul. Patul plutitor are capacitatea de a sta la 40 de centimetri înălţime şi de a susţine 900 de kilograme. Piesa de mobilier desprinsă din cărţile SF poate fi instalată atât în spaţii închise, cât şi în cele deschise. În plus, aceasta operă de artă poate îndeplini mai multe funcţii: pat, canapea, masă în stil japonez sau mobilă pe care poţi aşeza diverse obiecte. Poate fi, de asemenea, folosit şi la expoziţii, drept pavilion plutitor.

Amenajează inteligent camera copilului tău - idei practice pentru provocări "mici"

Din lumea steluţelor şi a poveştilor cu zâne, din lumea leaganului drag al mamei coborâm încet în primele noastre silabe. Suntem mici, abia ajungem la masă, ne ţinem de pat să facem caţiva paşi către lumea celor mari. Învăţăm să respectăm reguli, să stăm în poziţie corectă la masă, să ne relaxam  în fotoliu şi să alegem cum să lumineze razele soarelui  pe primul nostru abecedar…  mai târziu vom închide uşa la cameră şi vom sta cu gândurile noastre, ale copilăriei, urmate de adolescenţă…

 

 

Acestea ar fi într-o trecere foarte grăbită visele unui om mic. Cine se gândeşte, însă  la el, la sănătatea şi confortul lui? Parinţii! În grija lor revine bucuria unei bune educaţii şi mai ales atenţia deosebită pentru sănătatea copilului  lor.

Mi-ar plăcea să încep acesta frază cu “un studiu ne arata că în România…etc”   …nu pot! Nu pot pentru că nu există cercetare în acest domeniu, în acestă ramură a… MOBILIERULUI PENTRU COPII. O singură plimbare în căutarea unui astfel de  mobilier pentru copilul dumneavoastră va arata aşa: mobilă pal, mobilă China, prinţese, Mikey Mouse, maşinuţe, ursuleţi…  mobilier personalizat 100 % sau “la comandă”.  Cum alegem corect? Cum îi dezvoltăm caracterul frumos?

Pentru a nu crea un haos în locuinţa dumneavoastră  ar  fi  cel mai bine să trasaţi etapele esenţiale ale planului de amenajare.  Gândiţi-vă în termeni practici, un plan conceput cu atenţie vă va ajuta să evitaţi în primul rând cheltuielile inutile şi timp preţios. Înainte să demaraţi  lucrările, luaţi în calcul forma şi mărimea camerei şi gândiţi-vă câţi copii locuiesc momentan, sau câţi vor mai locui în ea. Verificaţi dacă există suficiente surse de curent, atât pentru iluminat,  pentru electronice cat şi pentru siguranţa copilului dumneavoastră. Culorile aprinse fac tot spectacolul în camera, dar în acelaşi timp pot deveni obositoare şi agresive. Tocmai de aceea trebuie să vă gândiţi că aceste culori inflenţează temperamentul: 

Roşul – creşte voinţa, curajul, dinanismul, dă o senzaţie de căldură şi incită la acţiune.

Galbenul – este liniştitor, o culoare a emoţiei,  ajută la funcţionarea corectă a organismului

Albastrul – culoarea liniştii, profunzimii, ofera încredere şi stabilitate, dezvoltă comunicarea

Portocaliu – combate oboseala şi  insomniile

Violet – stimulează imunitatea şi sistemul nervos, îndepărtează agresivitatea şi frica, oferă inspiraţie artistică.

 

Dacă se poate, creaţi un fundal neutru -  pereţii simpli îţi dau libertatea de a introduce cu uşurinţă teme diferite de-a lungul anilor, schimbând doar ţesăturile şi accesoriile.

Mobilierul trebuie să fie realizat în aşa fel  încât să fie folosite şi utile toate colţurile din încăpere, pentru ca central să rămână un mic univers de joacă. Nu uitaţi! Camera copilului dumneavoastră este şi un spaţiu de joacă, de studiu şi de odihnă. 

Pe primul loc în alegerea oricărui produs pentru camera copilului este SIGURANŢA. Acum există pe piaţă materiale ecologice, vopsele pe bază de apă, saltele foarte bune calitativ, prize cu sisteme  de siguranţă, patuturi de bebe  finisate şi îmbinate conform normelor de siguranţă.  Aceste caracteristici fac ca visele să rămână frumoase şi liniştite inclusiv pentru părinţi.

Ce mai face dificilă acestă amenajare? Grupele de vârste! Nu ştiu câţi părinţi din România ar face o cameră separată bebeluşului. Majoritatea preferă  să mute patutul în domitorul matrimonial, ceea ce înseamnă doi parinţi nedormiţi. Chiar şi bebeluşul are nevoie de camera lui în care nu trebuie să lipsescă:  spaţiul de depozitare, veselia şi multă curăţenie.  Ei… de la 3 ani începe joaca. Dacă vă împiedicaţi de machetuţe, mingiuţe şi ursuleţi de pluş să nu vă surprindă. Este perioada când copilul îşi dezvoltă comunicarea. Culorile şi formele sunt foarte importante pentru el în acest moment. Acum dulapul prinde viaţă, arcurile saltelei sunt probate în sărituri spectaculoase, perdeaua este mişcată de zâne sau fantome, iar prietenii imaginari îsi fac apariţia prin casă. Să nu uităm însă de operele de artă de pe pereţi. Nu vă temeţi! Este perioada în care trebuie să vă ascultaţi copilul, să vă jucaţi şi să descoperiţi împreună amenajarea ideală a tărâmului de joacă. Dacă nu găsiţi personajele preferate imprimate pe mobilier puteţi apela cu încredere la picturile  pe pereţi, mobilier, la covoare sau perdele haioase, perne, lenjerie sau cufere pentru depozitare cu tot felul de personaje Disney. La acestă vârstă desenele animate trebuie să-şi facă prezenţa în încăperea copilului dumneavoastră. 

Odata cu începerea şcolii şi instalarea biroului, camera devine mai aglomerată. Centrul camerei, tărâmul de joacă nu mai reprezintă atât de mult interes, calculatorul luându-i locul.  Este vârsta când copilul îşi exprimă opţiunile, iar dumneavoastră este foarte bine să-l ascultaţi. Nu decideţi în locul lui, lăsaţi-l să-şi aleagă singur mobilierul de birou sau noile culori din cameră pentru ca  acum se dezvoltă simţul proprietăţii şi formarea caracterului. Atenţie însă! Ceea ce nu ştie copilul şi neapărat să aveţi dumneavoastră în vedere ca parinţi, este cea mai importantă piesă care îl ajută şi îi oferă o ţinută corectă şi sănătoasă la studiu - scaunul de birou. Neapărat ergonomic, neapărat de calitate. Nu uitaţi de iluminat!

 

Preadolescenţa şi apoi adolescenţa nu sunt deloc uşoare pentru nici una dintre părţile implicate, fie că eşti copil, fie că eşti parinte. Nu te mira dacă culorile puternice îşi fac apariţia în designul pereţilor sau decoraţiunilor.  Acum copilul îşi crează propriul spaţiu de intimitate, are nevoie de multe corpuri de depozitare, zona de lucru se deoreşte mai mare, mai spaţioasă,  canapele sau fotolii cât mai avangardiste şi cu forme ciudate. Întelegeţii şi fiţi alături de ei!

Personalităţi, caractere, culori, jucării, mobilier… un amalgam de întrebări… acestea sunt etape ale vieţii, etape frumoase prin care cu puţin ajutor din partea specialiştilor puteţi trece liniştiţi. Mult succes!