Locul meu nu era acolo

Vroiam să-ţi spun  “Noapte Bună!”

dar drumul, zău, mi-a fost oprit

dădeam un beep la colţ de stradă

şi un copil a-nţepenit. Ţipa!

la mine-n gura mare

că locul meu nu e aici.

A spus apoi, şoptind de parcă

ştia şi el ce vreau să zic...

“Mai bine lasă. Fugi departe...”

am stat acolo. La un pas de tine

am stat, am stat...şi am murit!

Creștem iubind

Copilul meu cel încă prunc
îmi cresc hăinuțele în mâini.
Mă rog la Dumnezeu în gând
păstrează-ti râsul cel plăpând.

Mă  uit la tine noaptea-n somn
închid ochii și te văd.
Ai lumina cea de acolo
pașnică, frumoasă, nouă.

E lumină  fermecată
de toți pruncii adunată.
Drag copil, rămâi senin
Toți in jur creștem iubind!

Te aştept mereu

Sunt zile când te-aştept să vii

şi parcă treci pe  lângă mine.

Mă apropii dar încet la geam

şi sper să  te zăresc cum zbori,

sub cerul lung şi negru

ca o pasăre albă.

Dar plouă trist.

Mă plimb

cărare am făcut

răbdare am, căci stiu că vii.

De n-o să vii, e mâine iar

şi iar te-aştept, te chem

şi  timpul greu!

Timp

Ieri am sădit  fericire

şi azi am primit un buchet de raze.

Tot azi rodesc încredere

iar mâine voi primi un zâmbet.

Într-o Luni o să sădesc sănătate

iar Marţi o să primesc o lacrimă

de sânge.

Miercuri o să arunc privirea

Joi o să iubesc viaţa,

Vineri o să mă gândesc la tine

Sâmbătă o să te aud

Duminică o să plâng după tine...

Cu pruncul

Ca să mor – o să-mi las trupul

să se odihnească...

dar să nu fi surprins niciodată

viaţa mea,

dacă sărutul tau, uitat pe buzele mele

o să mă readucă la viaţă

întocmai ca-n pădurea adormită.

Când o să mă renasc

să nu te minunezi

căci tu însuţi eşti minunea şi ei

nu îi este dat să se minuneze.

Când o să-ţi întind braţele

cu cel mai minunat  prunc

din lume

să nu plângi

căci e iubirea pe care o duc

în  sufletul trupului meu

din ziua Facerii Noastre.