Ieri m-am blocat! Un
suflet încerca să treacă strada... târâş...
mă
uitam tulburată şi spuneam... De ce nimeni nu o ajută?...
nu am terminat de pus semnul întrebării în gând pentru că şi
EU eram unul dintre acei oamenii care pot schimba ceva.
Am coborât... am ajutat... se zbătea, urla... nu se putea face schimb
de cuvinte... nu se putea comunica cu ea... Cu viaţa, cu alegerile pe care la
un moment le facem pentru energiile noastre, pentru strălucirea ochilor –
culorilor vieţii, pentru a da şi a culege...
S-a instalat în inima mea un sentiment de neputinţă, am întrebat dar în
acelaşi timp am şi mulţumit lui Dumnezeu pentru calea dreaptă de până la acest
moment... dar cine poate ştii cât de departe sau aproape este acest târăș pe
partea cealaltă a străzii. Neînţeles... şi foarte greu de străbătut...
Iubiţi viaţa şi faptul că putem sta în picioare stăpâni pe cuvintele
noastre, cu ochii deschişi pentru a vedea şi trăi cu inima... hai să iubim mai
mult şi să ascultăm cu adevărat şoaptele dintre bătăile inimii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu