Când nu mai e

Un om nu ştie

ce-nseamnă durerea

pentru că durerea se uită.

Nici nu va şti vreodată

ce-nseamnă lacrima

pentru că lacrimile dispar.

În schimb va şti ce-nseamnă fericirea

pentru că ea doare când nu mai e

şi locul ei gol trezeşte groaza

pustiului.

Aşa cum m-ai găsit

Erai acolo pentru o secundă-

probabil te-a uitat luna...

te aud! Râzi şi apoi te bâlbâi...

și dispari în ceaţa nopţii...

Rămân fără cuvinte,

rămân goală aşa cum m-ai găsit,

fără alint şi flori uscate

fără ca cei din jur să afle!

Ţintesc mai sus! Mă rănesc

muşcată de un colţ de stâncă

şi...te-ntorci. Risc. Ştiu că...

poţi muri la mine-n suflet...

Au fost stele...

Mă mângâie soarele pentru că râd...

l-am păcălit. Sufletul îmi plânge.

Tu mă alinţi cu cântul,

e trist...şi ştii

că ţi-ai uitat parfumu-ţi

în palma mea uscată.

Mi-ai promis că mă găseşti,

dar eu...te-am pierdut?

A dispărut şi soarele

nu mai pot să-l mint,

şi curios...

aseară au fost multe stele...

Intimităţile

Mi-a zburat mintea

am rămas cu Sufletul.

Sufletul s-a săturat.

Într-o zi ploua.

“Neinteresant” - spunea unul

“Uimitor” - adăuga altul

“Magic” - şoptea...

Da!

Erai Tu.

Ţi-ai pus petale de rouă

în palme.

Nu crezi? Ştiu.

Nu ai crezut niciodată

că viaţa se ascunde

să nu i se citească intimităţile.

Desculţă printre spini

Alergam desculţă printre spini

nici eu nu mă mai cunoşteam.

M-ai prins de mână

te-ai uitat fix în ochii mei.

În clipa aceea ştiam cum mă cheamă

ce vreau, de unde am venit

şi unde o să merg.

M-am plimbat apoi noaptea

cu tine de mână şi visam

cu ochii deschişi.

M-ai adunat de pe un câmp

plini de cactuşi siberieni,

mi-ai spus că stelele au

fost create pentru cei care

le privesc cu ochii îndrăgostirii.

La-nceput îţi era dor de mine

zburai către norul meu ca să mă vezi,

să mă ţii de mână, să mă priveşti în ochi.

Apoi, eu am ştiut ce-i mai bine

când, unde şi cum să te dezamăgesc.

Aşa am pierdut tot!

M-ai pedepsit, am plâns, sufăr

dar “iartă -mă” este uşor de spus.

Într-o zi toate florile

or să ţi se pară mai frumoase

...şi mă vei iubi!

Cum este mai bine

Sunt multe de spus

deşi au rămas atât de puţine,

nu mai înţeleg nimic

deşi totul îmi era foarte clar.

Mă întreb, Suflete,

unde, ce, cum şi când

este mai bine

doar pentru tine.

Necunoscut îţi e cuvântul

cum îmi e Viitorul

te întreci în Destine

şi Lumea cu  mine.

Îţi spun că vreau doar Linişte

şi-un strop de noroc

însă al meu dor

în vântul rece călător...

Vremea când se scutură magnoliile

E vremea când se scutură magnoliile

şi flori de nu-mă-uita.   

Ai plecat,

ai plecat...

E vremea când se scutură magnoliile,

tu nu mai eşti,

trimit un mesager înaripat să te caute

şi el se întorce împovărat de-ntuneric.

E vremea când au murit magnoliile

şi totul în jurul lor e trist,

e vremea când nu mai râd

e vremea când pot în sfârşit să plâng,

dar nu mai am lacrimi.

E noapte şi totul e mort

în jurul meu!

Copacii coroana-şi pleacă

eu stau lângă ei şi tac.

Am învăţat să renunţ...

Cazi! Râzi! Pleci!

Şi-a întors Dumezeu faţa la lume.
A început să plouă
Cu stele, îngeri şi nori
Cazi?

Ştiu! Te-ai ferit şi tu de-o stea...
Luna se juca cu norii.
Râzi?

Şi-a întors Dumnezeu faţa la lume
Şi a plâns o dată.
S-au adunat toate vorbele
La Ceruri.

Pleci?

E ora...

E ora aceea – şi îngerii dorm

e ora când visul a busuioc miroase .

Chiar dacă spun “NU”

e ora când totul e trist şi pustiu...

E ora când Luna, e-ascunsă de Soare

şi stelele râd, atârnate de ploaie

şi Ochiul le vede pe toate-adunate,

e tristă tăcerea ce vine aproape...

E ora la care mă rog să-te-ntorci

clepsidra  nisipu-şi opreşte,

e ora când noaptea stă în cumpănă

e ora la care iubirea se  plimbă-ntre noi.

Invers

Am cules petale din flori de mare

iarbă de munte din copac

râset de copil din scoici

şi ploaie din soare.

Am adunat o viaţă întreagă

nisipul din scrisori de vară

petale de spini din curcubeu

enigme din sufletul oamenilor.

Am dansat cu îngerii

în norii de zăpadă

am cântat cu vara

în colind de ninsoare.

O viaţă invers decât pământul

o lume invers decât luna

o viaţă fericită

invers decât adevărul.

E foaia plină...

Stiloul nu mai scrie

aştept demult -

de-un sfert de veac

e foaia albă.

Mai trec cinci ani

sau poate zece

te-aud, zâmbesc,

mă prinzi de mână!

...timpul s-a-ntors...

am aripi lungi şi pot zbura

am casă-n cer...

şi viaţa ta!

Început

Am cunoscut un suflet

un suflet de culoare.

Griul ce mă-ndeamnă

să adun praful de stele.

Am cunoscut o mână

stânga. Ce frumoasă!

O mână ce mă-atinge

pe gându-mi depărtat.

Am cunoscut petale

şi frunze galben, moarte...

şi-am cunoscut şi luna

cu cerul negru-n zi.

Te-am cunoscut pe tine,

cu gustul de pelin,

cu buzele-ţi ca mierea

şi râsul de copil!

Demult

Mi se părea de multe ori

cum am crezut în stele

că mai există azi, acum

cavaleri cu pulbere de vise.

Cu scrisori...parfum de toamnă

serenade la balcon

voiajeri de primăvară

cu iubirea-n zbor.

Visez de multe ori

poate de aceea-n zori

nu am timp

de adevarul zilei mele.

Şi-s nătângă, mă împiedic

văd şi sper visând la stele

cad naivă-n plasa lor

Tu crezi oare o femeie?

Sunt prea rea de multe ori

caci mi-e inima în nori

lupt ştiind de cavalerii

albi pe lângă casa lor.

Am oftat...o fi pe lume

suflet pentru mine?

Se trezeşte, astăzi, mâine...

poate...într-un alt etern.

Numai atât?

Ţi-e frică de îngeri?

Ţi-e frică să plângi?

Ţi-e teama de noapte

Ţi-e dor de zi?

Sunt  înger

şi plâng

noaptea mi-e sfântă

iar ziua este ferice!

La zori înviu

pentru că ştiu

că poţi iubii

un înger!

Numai atât?

Aproape de tine

Un nor de vară

altul de zahăr

puf peste tot

parcă stau cu capu’n jos.

Fug de mine

vin la tine

sar, alerg mă răstoarn

iar dispar şi iar apar!                                                  

Mă joc, râd

plâng, mă colorez

zâmbet mi-l îndoi.

Îmi plac!

Mă aduc...

aproape de tine!

Din nou...

Un suflet ce te-aşteaptă

în norii plini de lacrimi

nu-ţi vrea privirea, ce n-a

pornit din steaua-ţi...

ci sărutul buzelor pecetluite

caci eu...exist!

Aşa cum sunt, iubindu-te pe tine,

şi te aştept, nu mă cunosc,

şi plâng şi râd şi plâng.

Alerg, te văd, te strig

suspin şi râd din nou,

ştiu...n-am crezut că pot

să râd de-atâta fericire!

Definiţie de amor

Oamenii – nasc oameni

florile – răpesc polen

norii – aduc ploaie

pământul - creste aer...

Ce suntem?

Durere, plăcere

apă, vânt

pământ – durere!

Oamenii – nasc oameni

Oamenii – lovesc alţi oameni

Oamenii – plâng cu lacrimile cerului

Oamenii – cresc florile

Oamenii – sădesc...

Fericire, bucurie,

râset de copil,

lacrimi, speranţă,

definiţie de amor!

Trăiesc

O floare de nuc,

şi una de salcâm...

un alt boboc de măr

şi o petală ascunsă...

Un nor pierdut pe lună

o stea se scaldă-n mare!

Dar viaţa-i anormală

şi soarele-i la pol..

Mă ţine strâns în mână

şi nu  pot  respira...

Vreau să ştiu

Lacrimi reci, calde.

Îngeri  zburând,

stele căzând...şi te-ntreb Doamne:

“ De ce eu?”

N-aş fi vrut să rostesc

această-ntrebare!

“ De ce?”

pentru că nimeni un are

răspuns.

Văd

pasări spre cer,

zburând!

Vis – poveste

S-a despicat cerul şi-a picat un înger

s-au poate s-a crăpat, şi au căzut mii de fluturi.

Merg, alerg, mă-mpiedic de un nor

şi o stea în pom clipeşte.

Totul parcă  nu e Lume

iară viaţa e un vis.

Luminează, plouă, raze râd

iară noaptea stă poveste!                                                    

Şi mă plimb c-o stea în mână,

povestind ... fără cuvinte

luna-mi pictează, în păr

am raze o mie...

Şi nu  ştiu – dulce iubire.

Ceasul  a-nceput să bată?

Moare Luna din Iubire

Pentru cine bate ceasul?