Mi se părea de
multe ori
cum am crezut în
stele
că mai există
azi, acum
cavaleri cu
pulbere de vise.
Cu
scrisori...parfum de toamnă
serenade la
balcon
voiajeri de
primăvară
cu iubirea-n
zbor.
Visez de multe
ori
poate de aceea-n
zori
nu am timp
de adevarul zilei
mele.
Şi-s nătângă, mă
împiedic
văd şi sper
visând la stele
cad naivă-n plasa
lor
Tu crezi oare o
femeie?
Sunt prea rea de
multe ori
caci mi-e inima
în nori
lupt ştiind de
cavalerii
albi pe lângă
casa lor.
Am oftat...o fi
pe lume
suflet pentru
mine?
Se trezeşte,
astăzi, mâine...
poate...într-un alt etern.
