Aşa cum m-ai găsit

Erai acolo pentru o secundă-

probabil te-a uitat luna...

te aud! Râzi şi apoi te bâlbâi...

și dispari în ceaţa nopţii...

Rămân fără cuvinte,

rămân goală aşa cum m-ai găsit,

fără alint şi flori uscate

fără ca cei din jur să afle!

Ţintesc mai sus! Mă rănesc

muşcată de un colţ de stâncă

şi...te-ntorci. Risc. Ştiu că...

poţi muri la mine-n suflet...

Eşti curcubeu pentru zâmbete...

Trăiesc din momente mici, unice şi le lipesc între ele cu post-it-uri. Am desenat din nou... dar de data aceasta a fost altfel... a fost mai greu... pentru că zâmbetele erau acolo!  Şi le vedeai ochii şi mânuţele... şi viaţa toată... şi pereţi albi şi trişti. GATA! Acum locul a prins puţină culoare în lumea lor din sufletul nostru. Carmina dragă, să nu te opreşti.... să nu ne oprim... avem de dat sclipire tuturor curcubeelor noastre!  Începem să avem  și să scriem o poveste... 

 30 ianuarie 2016- Spitalul de pneumopfiziologie - Curcubeu