Care sunt criteriile de care trebuie să ţinem cont atunci când dorim să mobilăm o casă?

Cel mai dificil este de ales mobilierul ideal pentru casa dumneavoastră. Sper ca aceşti paşii să vă ajute să luaţi în calcul orice obstacol care poate aparea în amenajarea mult dorită.

          Dimensiunea încăperii : luaţi în calcul toate ferestrele, uşile, caloriferele.  Este bine să ştiţi exact  unde doriţi biblioteca, canapeaua, masa cu scaunele, aragazil, biroul, etc. A doua perspectivă de abordare este stilul pe care-l doriţi prezent: modern, clasic, glamour, contemporan, exotic, etc. După încadrarea amenajării în stilul dorit este foarte uşor de abordat culoriile şi  tipurile de materiale. Un alt aspect deloc de neglijat sunt membrii familiei şi ocupaţiile fiecăruia dintre aceştia. 

 

 

Colinde din cer... de Mos Nicolae

Dax - Dan Nedelcu a lăsat o bucăţică din el în acestă lume... sper să ne bucurăm de ea împreună! 

Click pe piesa pe care doriţi să o ascultaţi:

O ce veste minunată                                                            Moş Crăciun
                               Jingle-bells                                                               O brad frumos
                                                White Christmas                                                            Green sleeves
                               Silent night                                                                    Florile dalbe

Patul plutitor - 6 ani de studiu, semnat Janjaap Ruijssenaars

Dupa 6 ani de studii Janjaap Ruijssenaars reuşeşte  dezvoltarea unui concept de pat magnetic plutitor. Imposibil, dar adevărat! Ţinând cont că ne petrecem o mare parte din viaţă în pat, dormind sau relaxandu-ne, de ce oare să nu o facem nonconvenţional? Un pat care vă răsfaţă la 40 de cm de sol este un gadget cu adevarat provocator.  Nu este nimic magic în toată această poveste, ci este vorba doar de stiinţă şi de ani întregi de cercetare. Patul este făcut din material magnetic permanent şi levitează prin puterea unor magneţi cu poli opuşi. Nicio formă de energie nu este necesară pentru menţinerea sa în aer, pentru ca materialul magnetic folosit are capacitatea de a îşi menţine puterea. Pierderile sunt neglijabile, iar producătorul asigură cumpărătorii că patul poate pluti în aer şi după mii de ani. Magneţii plasaţi în interior resping magneţii plasaţi pe podea şi astfel se produce efectul de levitaţie. Cele patru cabluri ataşate în cele patru colţuri ale patului au rolul de a-l ancora într-o poziţie orizontală, reprezentând singurul contact cu solul. Patul plutitor are capacitatea de a sta la 40 de centimetri înălţime şi de a susţine 900 de kilograme. Piesa de mobilier desprinsă din cărţile SF poate fi instalată atât în spaţii închise, cât şi în cele deschise. În plus, aceasta operă de artă poate îndeplini mai multe funcţii: pat, canapea, masă în stil japonez sau mobilă pe care poţi aşeza diverse obiecte. Poate fi, de asemenea, folosit şi la expoziţii, drept pavilion plutitor.

Amenajează inteligent camera copilului tău - idei practice pentru provocări "mici"

Din lumea steluţelor şi a poveştilor cu zâne, din lumea leaganului drag al mamei coborâm încet în primele noastre silabe. Suntem mici, abia ajungem la masă, ne ţinem de pat să facem caţiva paşi către lumea celor mari. Învăţăm să respectăm reguli, să stăm în poziţie corectă la masă, să ne relaxam  în fotoliu şi să alegem cum să lumineze razele soarelui  pe primul nostru abecedar…  mai târziu vom închide uşa la cameră şi vom sta cu gândurile noastre, ale copilăriei, urmate de adolescenţă…

 

 

Acestea ar fi într-o trecere foarte grăbită visele unui om mic. Cine se gândeşte, însă  la el, la sănătatea şi confortul lui? Parinţii! În grija lor revine bucuria unei bune educaţii şi mai ales atenţia deosebită pentru sănătatea copilului  lor.

Mi-ar plăcea să încep acesta frază cu “un studiu ne arata că în România…etc”   …nu pot! Nu pot pentru că nu există cercetare în acest domeniu, în acestă ramură a… MOBILIERULUI PENTRU COPII. O singură plimbare în căutarea unui astfel de  mobilier pentru copilul dumneavoastră va arata aşa: mobilă pal, mobilă China, prinţese, Mikey Mouse, maşinuţe, ursuleţi…  mobilier personalizat 100 % sau “la comandă”.  Cum alegem corect? Cum îi dezvoltăm caracterul frumos?

Pentru a nu crea un haos în locuinţa dumneavoastră  ar  fi  cel mai bine să trasaţi etapele esenţiale ale planului de amenajare.  Gândiţi-vă în termeni practici, un plan conceput cu atenţie vă va ajuta să evitaţi în primul rând cheltuielile inutile şi timp preţios. Înainte să demaraţi  lucrările, luaţi în calcul forma şi mărimea camerei şi gândiţi-vă câţi copii locuiesc momentan, sau câţi vor mai locui în ea. Verificaţi dacă există suficiente surse de curent, atât pentru iluminat,  pentru electronice cat şi pentru siguranţa copilului dumneavoastră. Culorile aprinse fac tot spectacolul în camera, dar în acelaşi timp pot deveni obositoare şi agresive. Tocmai de aceea trebuie să vă gândiţi că aceste culori inflenţează temperamentul: 

Roşul – creşte voinţa, curajul, dinanismul, dă o senzaţie de căldură şi incită la acţiune.

Galbenul – este liniştitor, o culoare a emoţiei,  ajută la funcţionarea corectă a organismului

Albastrul – culoarea liniştii, profunzimii, ofera încredere şi stabilitate, dezvoltă comunicarea

Portocaliu – combate oboseala şi  insomniile

Violet – stimulează imunitatea şi sistemul nervos, îndepărtează agresivitatea şi frica, oferă inspiraţie artistică.

 

Dacă se poate, creaţi un fundal neutru -  pereţii simpli îţi dau libertatea de a introduce cu uşurinţă teme diferite de-a lungul anilor, schimbând doar ţesăturile şi accesoriile.

Mobilierul trebuie să fie realizat în aşa fel  încât să fie folosite şi utile toate colţurile din încăpere, pentru ca central să rămână un mic univers de joacă. Nu uitaţi! Camera copilului dumneavoastră este şi un spaţiu de joacă, de studiu şi de odihnă. 

Pe primul loc în alegerea oricărui produs pentru camera copilului este SIGURANŢA. Acum există pe piaţă materiale ecologice, vopsele pe bază de apă, saltele foarte bune calitativ, prize cu sisteme  de siguranţă, patuturi de bebe  finisate şi îmbinate conform normelor de siguranţă.  Aceste caracteristici fac ca visele să rămână frumoase şi liniştite inclusiv pentru părinţi.

Ce mai face dificilă acestă amenajare? Grupele de vârste! Nu ştiu câţi părinţi din România ar face o cameră separată bebeluşului. Majoritatea preferă  să mute patutul în domitorul matrimonial, ceea ce înseamnă doi parinţi nedormiţi. Chiar şi bebeluşul are nevoie de camera lui în care nu trebuie să lipsescă:  spaţiul de depozitare, veselia şi multă curăţenie.  Ei… de la 3 ani începe joaca. Dacă vă împiedicaţi de machetuţe, mingiuţe şi ursuleţi de pluş să nu vă surprindă. Este perioada când copilul îşi dezvoltă comunicarea. Culorile şi formele sunt foarte importante pentru el în acest moment. Acum dulapul prinde viaţă, arcurile saltelei sunt probate în sărituri spectaculoase, perdeaua este mişcată de zâne sau fantome, iar prietenii imaginari îsi fac apariţia prin casă. Să nu uităm însă de operele de artă de pe pereţi. Nu vă temeţi! Este perioada în care trebuie să vă ascultaţi copilul, să vă jucaţi şi să descoperiţi împreună amenajarea ideală a tărâmului de joacă. Dacă nu găsiţi personajele preferate imprimate pe mobilier puteţi apela cu încredere la picturile  pe pereţi, mobilier, la covoare sau perdele haioase, perne, lenjerie sau cufere pentru depozitare cu tot felul de personaje Disney. La acestă vârstă desenele animate trebuie să-şi facă prezenţa în încăperea copilului dumneavoastră. 

Odata cu începerea şcolii şi instalarea biroului, camera devine mai aglomerată. Centrul camerei, tărâmul de joacă nu mai reprezintă atât de mult interes, calculatorul luându-i locul.  Este vârsta când copilul îşi exprimă opţiunile, iar dumneavoastră este foarte bine să-l ascultaţi. Nu decideţi în locul lui, lăsaţi-l să-şi aleagă singur mobilierul de birou sau noile culori din cameră pentru ca  acum se dezvoltă simţul proprietăţii şi formarea caracterului. Atenţie însă! Ceea ce nu ştie copilul şi neapărat să aveţi dumneavoastră în vedere ca parinţi, este cea mai importantă piesă care îl ajută şi îi oferă o ţinută corectă şi sănătoasă la studiu - scaunul de birou. Neapărat ergonomic, neapărat de calitate. Nu uitaţi de iluminat!

 

Preadolescenţa şi apoi adolescenţa nu sunt deloc uşoare pentru nici una dintre părţile implicate, fie că eşti copil, fie că eşti parinte. Nu te mira dacă culorile puternice îşi fac apariţia în designul pereţilor sau decoraţiunilor.  Acum copilul îşi crează propriul spaţiu de intimitate, are nevoie de multe corpuri de depozitare, zona de lucru se deoreşte mai mare, mai spaţioasă,  canapele sau fotolii cât mai avangardiste şi cu forme ciudate. Întelegeţii şi fiţi alături de ei!

Personalităţi, caractere, culori, jucării, mobilier… un amalgam de întrebări… acestea sunt etape ale vieţii, etape frumoase prin care cu puţin ajutor din partea specialiştilor puteţi trece liniştiţi. Mult succes!

 

Toamnă în Braşov

Ploaia ce se şterge

Să fie oare viaţa

ca frunza din copac?

Firavă, frumoasă, plină de culoare

galbenă, roşie, zâmbitoare

tristă, dansând...călcată în picioare?

Uscată...adunată, arsă... zob!?

Zâmbetul

să fie oare răsărit de soare?

Umbrit, plouat, şters

plimbat, ascuns

arzător, trist...?

Ce eşti Tu?

Ce sunt Eu?

Pe lângă tine...

sunt ploaia ce şterge...

sunt frunza ce arde...

sunt viaţă dincolo de natură...

şi floare de colţ în zile de iarnă...

Tu?

minune în colţ de cer

Mare în lumea cerească                                                        

adiere în lună de august

parfum în mijloc de toamnă

tot în viaţa de azi...
                                                                    Un înger se arată - 2008

Zi de toamnă, iubitului meu...

Ambientări îndrăzneţe semnate “gadget” inteligent

Conceptul unei case inteligente descrie imaginea, realizarea şi cercetarea unei tehnologii pline de nonconformism şi relaxare. O combinaţie reuşită între design, concepţie, creaţie şi gadget-uri poate face din locuinţa dumneavoastră un loc primitor şi mereu antrenant pentru întreaga familie. Gadget- urile sunt lucruri prin care ne definim şi ne deosebim de ceilalţi, iar modernismul accentuează personalitatea proprietarului. Sunt lucruri care ne relaxează şi ne provoacă inteligenţa, iar pentru a ne diferenţia avem nevoie de idei şi imaginaţie atât în alegerea acestora cât şi în amenajarea spaţiului. Cea mai mare provocare ne-o oferă îmbinarea stilurilor: modernism în clasic, modernism în tradiţional şi rustic. Mai devreme sau mai târziu fiecare proprietar are nevoie de o upgradare personală.

Sistemele vocale sau touchscreen în continuă mişcare

Suntem deja familiarizaţi cu porţile de garaj care se deschid cu ajutorul telecomenzii sau      
 “ sunând poarta”, cu sistemul de irigaţii programabil care ne scuteşte de udatul gazonului în fiecare seară, aşa că...

Ni se pare normal să ni se aprindă lumina atunci când ne apropiem la o anumită distanţă prestabilită, robineţi sau toalete care pornesc activate de senzorii de mişcare, sisteme de încălzire activate din telecomandă într-un program bine stabilit, clădiri uriaşe cu geamuri care se închid automat pentru a oferi căldură în “efectul de seră”; dar oare de ce sa nu mergem mai departe şi să ne gândim la programarea şi automatizarea tuturor lucrurilor?  Credeţi oare că sunt departe aceste gadget-uri de detaşarea şi eliberarea  timpului nostru liber? În cele ce urmează vă oferim câteva exemple ale inteligenţei şi creaţiei umane… cine ar fi crezut?

Cine ar fi crezut?

 

Cu toţii am avut vise şi idei despre cum să ne vină cafeaua dimineaţa la pat, despre cum să pornească noua plasmă atunci când vrem sa vedem un film, sau cât de bine ar fi ca rufele să se calce singure… Acum… cafeaua se face apăsând doar pe un buton, coşul de gunoi se deschide automat doar apropiindu-ne de el, avem telecomandă ambientală, iar mâncarea pentru animăluţe poate fi automatizată. Printre nenumaratele gadget-uri şi noutăţi tehnologice, sunt din ce în ce mai nelipsite din locuinţe: sistemele de supraveghere video, sistemele de control vocal şi automatizarea programată. Toate acestea vin la pachet cu: aspiratoare încorporate în perete, pat plutitor, calorifere şi panouri radiante ca şi elemente de décor, ceasuri de perete cu touchscreen, jaluzele, rulouri sau perdele care-şi schimbă forma şi culoarea în funcţie de oră, anotimp sau starea proprietarului. 

Casa inteligentă - Tic Tac, Tic Tac îmi place inteligenţa

Poate vă gândiţi de ce am ales ceasul? Simplu! Este nelipsit din orice încăpere, este pretutindeni şi ne măsoară fiecare pas şi fiecare gând.

De ce gadget? Pentru ca orice este posibil… sau mai bine spus, ACUM este posibil! Ceasul trebuie sa “ticăie”, tare sau în linişte, putand fi clasic, modern, excentric, glamour, inteligent, cu camera de filmat, alarma, lumină, etc.

Acestea sunt doar cateva exemple…din “Cine ar fi crezut?” acum 10 ani că toate acestea vor fi posibile. Dacă însă nu v-am convins, vă ofer câteva motive pentru o casă/încăpere inteligentă:

- îmbunătăţeşte confortul şi stilul de viaţă

- oferă timp liber

- valoarea de vânzarea a locuinţei dumneavoastră nu scade

- siguranţă şi încredere pentru familia dumneavoastră

- upgradare posibilă în fiecare clipă

- economisim energie – atat energia dumneavoastră fizică cât şi pe cea  a planetei

- automatizare şi avertizare

- antrenează mintea şi implicit sufletul

- control manual printr-o singură apasare de buton, touchscreen, telecomandă sau comandă vocală.

Sunt sigură că toate acestea nu au făcut decât să vă stârneasca imaginaţia şi să începeţi căutarea virtuală. Până data viitoare însă, vă doresc să ne citiţi de pe noua tabletă!

Călătoria în timp - Primii mei prieteni – căţeluşii Athos şi Aramis

Călătoria în timp

Dragii mei prieteni,

Azi m-am hotarât să vă scriu o scurtă povestioară şi să împărtăşesc întrebările şi bucuriile ei cu voi. După cum bine v-aţi dat seama sunt Athos. M-am gândit să vă transmit veselia mea în scris. Am învăţat să scriu şi să gândesc cu sufletul. Sunt un căţel special şi asta ştiu, pentru că aşa am fost educat. Dar… sunt oare atat de special încât să călătoresc în timp?

Într-o zi de vineri, înainte de a suna clopoţelul unei ore sfârşite ni se dicta tema la română : “ Imaginaţi-vă o plăcută călătorie în timp. Alegeţi un personaj din viaţa voastră, sau din poveşti şi zburaţi într-o lume minunată.”

După amiază, după ce am ajuns de la şcoală şi m-am odihnit puţin după masă, am hotărât să mă las furat de călătoria mea în timp.

“…frumoasă temă la română…dar parcă nu îmi stă mintea deloc la ea… ce să scriu? În ce lume să zbor când totul aici pentru mine este diferit? “ 

Spre  seară…iar dau de tema de la română…grea alegere, îmi plac atât de multe personaje din poveşti…dar acum gata, Ene a sosit şi nu vreau să-l fac să aştepte. Am să scriu mâine dimineaţă când am mintea odihnită. Mă aşez în culcuşul meu… şi nu după mult timp…

“Mă trezeşte mama într-o dimineaţă din somn, ca vai nevoie, zicându-mi: Scoală duglişule, înainte de răsăritul soarelui, iar vrei să te pupe cucul arminesc şi să te spurce, ca să nu-ţi meargă bine toată ziua?” Da! Da! Mi-am zis. Ce cuc arminesc? …of,of!!! Dar…ce caut eu în pod? Culcuşul meu are doar o păturică moale, moale şi un coş de paie relaxant, care miroase foarte frumos a levanţică!  Ciudat…sigur visez…Pupază…Iarna???!!!  Ha!ha!ha!

Dar tare incomod mai este culcuşul acesta astăzi. Şi mă întorc eu pe partea cealată…şi deodată:

Pu-pu-pup! Pu-pu-pup!

-          Nică, scoală şi du de mâncare lu’taică-tău!

Mama s-a lovit la cap! Tata???!!! … Nică?! Acum m-am trezit de-a binelea. Şi…ridicându-mă brusc, dau cu capul de un lemn…dormeam pe nişte paie într-un pod…vă dau cuvântul meu de onoare! Eram foarte speriat şi…înalt…Crescusem cât alţii-n zece…

Când îmi plec privirea în jos…văd nişte picioare lungi, îmbărcate în iţari, nişte degete de om şi…când mă uit în dreapta…văd un băiat!!! Ham, ham, ham…ce-i asta? Mă apropii. Sunt eu? Mă pipăi! Sunt om…??!! Aveam cămeşoi şi iţari iar opincile erau la două sărituri de mine. Opinci?! Nică, pupăză??? Acum fac legătura, fir-ai, tu, să fii de Creangă! Sau mai bine spus…tema mea la română îmi schimbase până şi blana…eram om!

Ce să fac? Ce să fac? Dar deodată se auzi iar:

-Nică! N-auzi, mă? Treci odată-ncoace!

Hi!Hi!Hi! Ia să  mă distrez puţin…că cine ştie unde voi fi mâine?! M-am încălţat cu opincile pe care le găsisem lângă mine…abia am putut să le încalţ…ce ciudat! M-am lins…spălat cu săpun din untură…ce urât mirosea. Am citit în cărţi că pe vremuri femeile spălau hainele cu el la râu. Mi-am aranjat cu lăbuţele părul şi acum…cum cobor din acest pod…pe scară? Mă mânca corpul de la paie, haine, nici nu ştiu… iar opincile…sunt groaznice!

Am coborât din pod, cu chiu cu vai, la “mama”. Ce cameră mică şi neaeristită…şi cum dormeau. Nu aveau culcuş? Pe sobă, pe pat, pe jos. Am încercat să miros…dar nimic nu mi se părea cunoscut.

“Mama” mi-a pus o traistă de gât şi mi-a arătat uşa…ce “Bună dimineaţa!” sau “Ai dormit bine, ţi-e foame?” Nimic! Am deschis uşa cu piciorul şi am ieşit. Mi-a fost frică să vorbesc că nu ştiam cum latru, dacă latru…

Ies afară, şi aici…surpriză! Sare un maidanez pe mine. Ce nu îmi plac mie câinii needucaţi, care sar pe oamenii nevinovaţi. Am eu, aşa, ceva cu ei…dar să revenim la maidanezul fericit, care mă lingea…măpupa pe toată faţa. Oare aşa fac şi eu? Am încercat să vorbesc cu el…eu pe limba oamenilor…el îmi spunea pe limba noastra:

“Neaţa! Neaţa! Mi-ai adus şi mie o bucăţică de pâine?” am scos din traista taichi şi i-am dat un colţ. L-a luat şi a plecat…bineînţeles fară a spune “Mulţumesc!” Îl înţelegeam dar din păcate nu mă puteam face înţeles. După ce am domolit noul meu cunoscut…care nici macar nu s-a prezentat, am ieşit pe poartă…pe sub poartă…Nu am ştiut să o deschid. Îmi doream să fiu acasă. Însă…”viaţa e plină de surprize şi  trebuie să le fac faţă”!

Am mers eu ce am mers şi numai după ceva timp m-am oprit: unde merg? Unde-i taica lu’Nică? Aici trebuie să-mi folosesc memoria…am citit Pupăza din tei acum ceva timp…de fapt problema este că mi-a fost citită şi se pare că nu am fost atât de atent…sau poate am adormit…nu mai ştiu… dar trebuie să-mi aduc aminte! Ştiu că era o vale…da! O vale…sigur, sigur…

-          Nică? Unde te duci, mă?

Cine este oare? Mă întorc, mă uit, mă aşez în patru labe… mă ridic… că doar sunt om! Mă uit cu capul întors, încerc să miros… îmi revin… SUNT OM!!!!

-          Mă, Nică?! Ce ai, mă? Nu vorbeşti cu tuşă-ta Mărioara? Eşti bine? Doamne Sfinte că nu te-am văzut niciodată aşa!

Bingo! Cireşe!

- Mă duc… mamă da ce voce de om am! Să duc de mâncare lu’tătuca meu!

- Dă mă mie că acolo mă duc şi du-te acasa şi bea un ceai că poate-ţi vine mintea la cap… că tare te-ai ciudăţit! Doamne Sfinte! îşi facu cruce şi mă scuipă.

- Bine, mulţumesc! Îmi aruncă o privire încrâncenată şi dusă fu pe uliţa prăfuită… acum e acum. Oare unde stătea, să mă duc să mănâc nişte cireşe…

După cum spunea Creangă, în tot satul erau doar doi cireşi văratici… zis şi făcut! La plimbare cu mine că pupeze nu aveam chef să prind! Tare incomode erau opincile astea şi simţeam cum îmi transpiră lăbuţele şi parcă şi pietrele le simţeam altfel.

Şi m-am plimbat prin Humuleşti, şi am găsit cireşul acela văratic, m-am cocoţat în el…cu greu…nu ştiam cu ce mă ţin, cu ce mă împing…am mâncat cireşe şi am plecat repede, să nu vină tuşa Măriuca să mă prindă. Dar tot prin cânepă, ca Nică, şi am tăvălit-o de mama focului… ca să nu schimb foarte mult opera lui Creangă…

Am hoinărit şi am alergat prin sat, iar când m-am întors ”acasă”, m-a bătut tătuca de mama focului, că cică mama ar fi avut treabă cu mine şi eu iar am fost la scăldat…Da! Da! Nici macar nu ştiu, dacă ştiu să înot, apoi cică am mâncat toată smântâna…

Cu lacrimi în ochi am mers în podul “meu” şi m-am aşezat în acel culcuş urât mirositor şi inconfortabil, schelălăind de durere…şi am adormit.

-Athos, trezirea şi hai să ne plimbăm cu bicicleta, azi e duminică. Ai uitat programul nostru? De ce dormi aşa mult?

Athos? Uraaaaaaaaaaaaaaaa!!!!!!! M-am întors acasă!!! Vreau în pădurea mea minunată!!! Uraaaaaaaaaaaaaaaaa!!! Nimeni nu înţelegea probabil bucuria mea şi eu nu înţelegeam de ce este duminică. Mi-am scris tema imediat ce m-am întors din pădurea minunată, fără toate amănuntele, pentru că unele au fost foarte “delicate” şi pentru mine!

Morala: Nu lăsa pe mâine ce poţi face azi, că cine ştie ce se întâmplă peste noapte!