Mereu o să cred că oamenii se “hrănesc” cu oameni. Ne plac
cuvintele frumoase, de laudă, respect; altora le place cearta, respectul impus
nu câştigat, bârfa, minciuna…şi fiecare o să se regăsească cumva în cele 2
rânduri ale mele…nu te-ai găsit? Mai uită-te o dată!
Încerc
să trec peste un pas al oamenilor din a doua categorie, mă enervez pe mine că
sunt naivă, copilă şi câteodată uşor de
păcălit… De ce e omul este creat să fie aşa? Ne-a lăsat Dumnezeu, bineînteles, prin
Mesagerii lui 10 semne pe pământ:
- Apa – a lasat apa sa curgă în fluvii şi râuleţe, a lasat
apa să picure din cer pentu a mângâia pământul cu lacrimile lui Dumnezeu,
apă – să bem când ne este sete, să ne curăţăm când suntem “murdari”, să ne
facem un ceai când suntem bolnavi… să o putem atinge şi să vedem că apa nu are miros, culoare sau gust…e
doar apa naivă…
- Pietre – mici, mari, stanci, munţi. Aţi mângâiat vreodată o piatră? Aţi frământat vreodată vreo piatră? Ce dor îmi este de mirosul
pietrelor… Puternice, mari, fragede, catifelate, capodopere…iar tu ai spune
că sunt doar pietre, nu?
- Căluţi de
mare – ce te miri? Masculii aduc pe lume minunea lăsată „mamelor“.
Au coada răsucită şi merg tare mândri. Parcă sunt oşteni de la castel!
- Secundarul de la ceas – acesta este opţional pentru unii
din voi. În primul rând condiţia generală a secundarului este să arate ca
o sabie pentru că aşa a lasat vorbă bunicul nepoţeilor. Trebuie ca acest
secundar de la ceas să se mişte special, în paşi de vals, întodeauna!
- O dorinţă –
pentru fiecare şi încă una generală… să nu ne fie frică!
- Ochii închişi – ca să putem visa, simţi, înflori!
- Liliacul alb cu 7 petale – care înfloreşte numai în a
zecea luna din an şi se scutură în
a noua, îmbracă lumea în iarnă şi apoi iarna în flori, florile în soare şi
soarele în nori şi ploaie.
- Pe tine...
- Pe mine...
Şi apoi, nu în
cele din urmă:
- ... o zi ...
