Viaţă...

Te-ntrebi ce-i viaţa?

Şi eu...

şi nu găsesc răspunsul.

Mulţi spun că e o scenă,

pe care tu urci...

fără să vrei,

fără să ştii -

şi iată...te-ai trezit actor!

Actor...şi ce actor -

pe scena vieţii...

şi nu joci de plăcere,

şi nici de nevoie!

Atunci de ce joci?

Joci...pentru că tu

îţi imaginezi că ţi se cere

că trebuie,

să te agăţi de viaţă...

şi-apoi te-ntrebi:

“Pentru ce am trăit ?”

iar răspunsul...

Ca să urci pe scenă

şi să crezi c-ai jucat.

Râd

Mă mângâi fără să vrei

cum ai făcut atunci, demult

şi râzi la mine, dulce grai,

cum n-ai facut-o niciodată.

De mi-ai ieşit aşa în cale

nu te-am văzut căci nu vedeam,

decât soarele

atârnat de-un nor.

  

Când ai plâns

n-am ştiut ce să cred

adevărul

nu se lăsa văzut.

  

Şi acuma râd la tine

la soare, la lume.

M-ai iertat, m-ai învaţat

să-ţi şoptesc, să râd în lumină.

Azi cred în viaţă

Soarta îmi surâde.

Cred în tine

şi-mi place să cred...