Râd

Mă mângâi fără să vrei

cum ai făcut atunci, demult

şi râzi la mine, dulce grai,

cum n-ai facut-o niciodată.

De mi-ai ieşit aşa în cale

nu te-am văzut căci nu vedeam,

decât soarele

atârnat de-un nor.

  

Când ai plâns

n-am ştiut ce să cred

adevărul

nu se lăsa văzut.

  

Şi acuma râd la tine

la soare, la lume.

M-ai iertat, m-ai învaţat

să-ţi şoptesc, să râd în lumină.

Azi cred în viaţă

Soarta îmi surâde.

Cred în tine

şi-mi place să cred...