Un suflet ce te-aşteaptă
în norii plini de lacrimi
nu-ţi vrea privirea, ce n-a
pornit din steaua-ţi...
ci sărutul buzelor pecetluite
caci eu...exist!
Aşa cum sunt, iubindu-te pe tine,
şi te aştept, nu mă cunosc,
şi plâng şi râd şi plâng.
Alerg, te văd, te strig
suspin şi râd din nou,
ştiu...n-am crezut că pot
să râd de-atâta fericire!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu