Demult

Mi se părea de multe ori

cum am crezut în stele

că mai există azi, acum

cavaleri cu pulbere de vise.

Cu scrisori...parfum de toamnă

serenade la balcon

voiajeri de primăvară

cu iubirea-n zbor.

Visez de multe ori

poate de aceea-n zori

nu am timp

de adevarul zilei mele.

Şi-s nătângă, mă împiedic

văd şi sper visând la stele

cad naivă-n plasa lor

Tu crezi oare o femeie?

Sunt prea rea de multe ori

caci mi-e inima în nori

lupt ştiind de cavalerii

albi pe lângă casa lor.

Am oftat...o fi pe lume

suflet pentru mine?

Se trezeşte, astăzi, mâine...

poate...într-un alt etern.