Iubeşte-te femeie

Iubeşte-te femeie la prima oră-n zori
Alintă-te cu rouă şi răsărit din flori.
Iubeşte-te femeie în prag de dimineață
Cu spumă de căpşuni şi lacrimi de gheaţă.

Iar pe la prânz de uiţi...
Iubeste-te-n oglinda
Sufletului tău drag.

Când amesteci ziua
Cu picături de seară
Iubeste-te-n culori
Cu ciocolată amară.

De seara-ţi cade pe pleoape
Iubeşte-te femeie...
Să faci lumină-n jur.

Iubeşte-te femeie!
Să râzi mereu în farmecul ochilor tăi.
Iubeşte-te femeie TU
Ca toţi din jur s-o facă!

Vremea când se scutură magnoliile

E vremea când se scutură magnoliile

şi flori de nu-mă-uita.   

Ai plecat,

ai plecat...

E vremea când se scutură magnoliile,

tu nu mai eşti,

trimit un mesager înaripat să te caute

şi el se întorce împovărat de-ntuneric.

E vremea când au murit magnoliile

şi totul în jurul lor e trist,

e vremea când nu mai râd

e vremea când pot în sfârşit să plâng,

dar nu mai am lacrimi.

E noapte şi totul e mort

în jurul meu!

Copacii coroana-şi pleacă

eu stau lângă ei şi tac.

Am învăţat să renunţ...

Tăcere blândă

Tăcere blândă-n dimineaţă

Cu dor apus din altă lume,

Fără întrebări, doar cu schițe potrivite

Şi gândul aruncat în suflet.

La paşi de flori - nu mă uita

Un joc de stele colorate,

Şi prime lacrimi înghiţite

Pentru sinceritatea unui Om...

Ce-nseamnă aşteptarea?

Un joc trăit poveste

Din nori şi fulgere cu energie.

DA am să primesc trăirea!

Şi ieri şi azi şi mâine mă înclin

Şi mulţumesc pentru lumină.

Căci tu neagra noapte

Ce te făceai fără punctul de sclipire?