14 aprilie 2015

Vremea când se scutură magnoliile


E vremea când se scutură magnoliile
şi flori de nu-mă-uita.   
Ai plecat,
ai plecat...

E vremea când se scutură magnoliile,
tu nu mai eşti,
trimit un mesager înaripat să te caute
şi el se întorce împovărat de-ntuneric.

E vremea când au murit magnoliile
şi totul în jurul lor e trist,
e vremea când nu mai râd
e vremea când pot în sfârşit să plâng,
dar nu mai am lacrimi.

E noapte şi totul e mort
în jurul meu!
Copacii coroana-şi pleacă
eu stau lângă ei şi tac.
Am învăţat să renunţ...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu