Vremea când se scutură magnoliile

E vremea când se scutură magnoliile

şi flori de nu-mă-uita.   

Ai plecat,

ai plecat...

E vremea când se scutură magnoliile,

tu nu mai eşti,

trimit un mesager înaripat să te caute

şi el se întorce împovărat de-ntuneric.

E vremea când au murit magnoliile

şi totul în jurul lor e trist,

e vremea când nu mai râd

e vremea când pot în sfârşit să plâng,

dar nu mai am lacrimi.

E noapte şi totul e mort

în jurul meu!

Copacii coroana-şi pleacă

eu stau lângă ei şi tac.

Am învăţat să renunţ...