Sunt multe de
spus
deşi au rămas
atât de puţine,
nu mai înţeleg
nimic
deşi totul îmi
era foarte clar.
Mă întreb,
Suflete,
unde, ce, cum şi
când
este mai bine
doar pentru tine.
Necunoscut îţi e
cuvântul
cum îmi e
Viitorul
te întreci în
Destine
şi Lumea cu mine.
Îţi spun că vreau
doar Linişte
şi-un strop de
noroc
însă al meu dor
în vântul rece călător...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu