Dorințe

O sa îmi pun dorințele într-un borcan
Puf de păpădie purtat din copilărie.
O sa le amestec cu fluturi
Si o sa le dau drumul.
Vor zbura și vor spera...
Sunt ca așteptarea de o zi,
Ce tine toată viața.

Am sa îmi adun dorințele din lume
Le voi șterge de praf și puf de fluturi
Le voi așeza cu grija
Intr-un borcan etichetat
"Eu 2012"

Îmi vor sta în cale o vreme
Le voi muta de pe un raft pe un altul
Până într-o zi când
Îl va atinge si se va sparge.
Dorințele se vor răni
Din cioburile trecutului...

Deși rănite stau pe jos
Încearcă dar sa se ridice
Zâmbesc dorințele... Zâmbesc...
Deși rănite...

Iubesc în multe culori

Iubesc în multe culori

Mi s-au terminat pliculeţele de ceai, timpul şi dorul. Florile sunt ofilite demult iar cuvintele îşi fac loc doar pe coala aceasta de hârtie... Să spun ce cred acum când am învăţat să tac... să spun ce simt când toate îmi sunt interzise pe pământ... Durerea se trăieşte cu tăcere şi privire graţioasă spre cer, iubirea se şopteşte cu încredere în inima îngerului pustiu. Încerc să te culeg într-un tablou al vieţii mele, să te pictez în puţine culori, să te adorm în mângâiere şi să dispar odată cu rotaţia pământului. Admir luna ieşită dintr-o poveste a unui alt decor... iar răsăritul ştiu că-l pot vedea prin ochii tăi... dis-de-dimineaţă... prea dimineaţa ar spune unii!

Îmi place să nu îmi văd strălucirea pentru că ea ştie să îmi ghideze paşii spre curaj. Iubesc viaţa şi tot ce ţine de ea, iubesc la fel cum respir, cum clipesc, cum visez... iubesc în multe culori...