Te aştept mereu

Sunt zile când te-aştept să vii

şi parcă treci pe  lângă mine.

Mă apropii dar încet la geam

şi sper să  te zăresc cum zbori,

sub cerul lung şi negru

ca o pasăre albă.

Dar plouă trist.

Mă plimb

cărare am făcut

răbdare am, căci stiu că vii.

De n-o să vii, e mâine iar

şi iar te-aştept, te chem

şi  timpul greu!

Timp

Ieri am sădit  fericire

şi azi am primit un buchet de raze.

Tot azi rodesc încredere

iar mâine voi primi un zâmbet.

Într-o Luni o să sădesc sănătate

iar Marţi o să primesc o lacrimă

de sânge.

Miercuri o să arunc privirea

Joi o să iubesc viaţa,

Vineri o să mă gândesc la tine

Sâmbătă o să te aud

Duminică o să plâng după tine...

Cu pruncul

Ca să mor – o să-mi las trupul

să se odihnească...

dar să nu fi surprins niciodată

viaţa mea,

dacă sărutul tau, uitat pe buzele mele

o să mă readucă la viaţă

întocmai ca-n pădurea adormită.

Când o să mă renasc

să nu te minunezi

căci tu însuţi eşti minunea şi ei

nu îi este dat să se minuneze.

Când o să-ţi întind braţele

cu cel mai minunat  prunc

din lume

să nu plângi

căci e iubirea pe care o duc

în  sufletul trupului meu

din ziua Facerii Noastre.

Suma celor 5 - despre iubire într-o zi de toamnă

Suma celor 5 - despre iubire într-o zi de toamnă

Am auzit zilele trecute afirmația "EŞTI SUMA CELOR 5 OAMENI CU CARE ÎȚI PETRECI CEL MAI MULT TIMP". 

Nu am cercetat dacă este adevărat, cine a studiat, cine a spus prima dată această propoziție şi pe ce fundament. Însă, de atunci mă gândesc la toți cei 5 care vreau să fiu... la toți cei 5 cu care îmi petrec mai mult timpul... Brusc mi-am dat seama că pot să aleg, că este despre ce sunt eu, că vreau să NU mai fac compromisuri. Dar cel mai important, mi-am dat seama... că deși nou în viața mea... una din părțile mele este MINUNEA care mi-a umplut toată viața, respirația, timpul, lumina... și m-am bucurat... 

Într-un timp atât de scurt m-a învățat atât de multe... 

IUBIREA MAGICĂ - deși scriu de ani de zile despre acest izvor al iubirii nesecabil... astăzi îl trăiesc cu adevărat. 

RĂBDAREA - nu este orice răbdare, este aceea plină de toate și de tot, de emoții, este o răbdare care nu te ține cu maxilarul încleștat, este bună, blândă.

PRIVIREA - știți acea expresie din filmul Avatar - "I see you! " (Te văd!)... îl văd până la ultima lui celulă când mă privește fix în ochi, îl văd de când era în prima lui zi la mine în pântec (iertare B, trăim la fel 😉). 

BUCURIA - deși sunt o persoană care se bucură cu tot sufletul din lucruri mărunte... mi-am dat seama că pot mai mult. Fiecare expresie a fețișoarei lui, fiecare deget descoperit de el... este o bucurie nemăsurată în cuvinte, ESTE VIAȚA! ACOLO SE TRĂIEȘTE...

RÂSUL - mi-am dorit un copil vesel să râdă mereu... și așa este! Râde chiar și când bateriile lui sunt descărcate total... este semn că trebuie să reîncărcăm fericirea! 

Aș putea scrie mai multe dar mă reîntorc la bucuria de a-i călca lucrușoarele mărunte (eu nu călcam până la el... cu plăcere 😉)... 

Îți mulțumesc COPILUL MEU că mă faci să simt fiecare celulă a corpului meu, că îmi arăți iubirea divină și pură, că ne-ai ales să îți fim părinți. 

Ca să am cap și coadă la ce am scris (că m-au învăluit emoțiile facerii), cei 5 din viața mea... vă caut, am să vă aleg mai bine, am să fiu mult mai atentă, am să mă clădesc mai puternică, am să vă mulțumesc apoi... și să nu vă supărați... mi-am dat seama că este despre mine, despre ce rămân eu înainte de a fi copilă, soră, prietenă, iubită, soție, mamă! Am să vă mulțumesc pe rând, am să vă mângâi pe rând, am să vă iubesc pe toți... dar cel mai mult pe mine... doar așa pot ajunge la  cei cinci...zeci... de mii 🤗💙 din viața mea. 

19 sept 2019 

P.S. Mulțumesc pentru că m-am reîntors la scris după multe luni în care am lăsat condeiul jos... primul meu text din acest an, din acesta zi de toamnă perfectă.

Când nu mai e

Un om nu ştie

ce-nseamnă durerea

pentru că durerea se uită.

Nici nu va şti vreodată

ce-nseamnă lacrima

pentru că lacrimile dispar.

În schimb va şti ce-nseamnă fericirea

pentru că ea doare când nu mai e

şi locul ei gol trezeşte groaza

pustiului.

Liniște

Este ziua în care mi-am odihnit sufletul şi mi-am mângâiat trupul cu linişte. Este acea zi în care, deşi număram ca de obicei, m-am oprit o clipă şi te-am privit... atunci mi-am auzit cel mai tare dorul... atunci pentru câteva clipe a durut atât de tare...

Nu ştiu când nu am mai respirat, viaţa mi s-a oprit ca într-un tablou la care toată lumea privea, fără început şi fără sfârşit. De azi dau viaţă şi culoare, depăşind şoaptele ce mă învinovăţesc. Voi construi pe retina ochilor celor ce privesc amintiri ce nu vor avea cum să le şteargă. Pictată şi prinsă într-o ramă am să trăiesc până când TU mă vei elibera şi vei pune în privirea mea fericirea.

Este ziua pe care nu o voi uita curând...  Deşi dintr-o linişte divină simt şi cred în toată naşterea vieţii şi iubirea lumii...

Oamenii nu rănesc tablouri... doar le privesc... Sunt protejate!

Stăpâni pe cuvintele noastre

Ieri m-am blocat!  Un suflet încerca să treacă strada... târâş... mă uitam tulburată şi spuneam... De ce nimeni nu o ajută?... nu am terminat de pus semnul întrebării în gând pentru că şi EU eram unul dintre acei oamenii care pot schimba ceva.

Am coborât... am ajutat... se zbătea, urla... nu se putea face schimb de cuvinte... nu se putea comunica cu ea... Cu viaţa, cu alegerile pe care la un moment le facem pentru energiile noastre, pentru strălucirea ochilor – culorilor vieţii, pentru a da şi a culege...

S-a instalat în inima mea un sentiment de neputinţă, am întrebat dar în acelaşi timp am şi mulţumit lui Dumnezeu pentru calea dreaptă de până la acest moment... dar cine poate ştii cât de departe sau aproape este acest târăș pe partea cealaltă a străzii. Neînţeles... şi foarte greu de străbătut...

Iubiţi viaţa şi faptul că putem sta în picioare stăpâni pe cuvintele noastre, cu ochii deschişi pentru a vedea şi trăi cu inima... hai să iubim mai mult şi să ascultăm cu adevărat şoaptele dintre bătăile inimii.

Dorințe

O sa îmi pun dorințele într-un borcan
Puf de păpădie purtat din copilărie.
O sa le amestec cu fluturi
Si o sa le dau drumul.
Vor zbura și vor spera...
Sunt ca așteptarea de o zi,
Ce tine toată viața.

Am sa îmi adun dorințele din lume
Le voi șterge de praf și puf de fluturi
Le voi așeza cu grija
Intr-un borcan etichetat
"Eu 2012"

Îmi vor sta în cale o vreme
Le voi muta de pe un raft pe un altul
Până într-o zi când
Îl va atinge si se va sparge.
Dorințele se vor răni
Din cioburile trecutului...

Deși rănite stau pe jos
Încearcă dar sa se ridice
Zâmbesc dorințele... Zâmbesc...
Deși rănite...

Iubesc în multe culori

Iubesc în multe culori

Mi s-au terminat pliculeţele de ceai, timpul şi dorul. Florile sunt ofilite demult iar cuvintele îşi fac loc doar pe coala aceasta de hârtie... Să spun ce cred acum când am învăţat să tac... să spun ce simt când toate îmi sunt interzise pe pământ... Durerea se trăieşte cu tăcere şi privire graţioasă spre cer, iubirea se şopteşte cu încredere în inima îngerului pustiu. Încerc să te culeg într-un tablou al vieţii mele, să te pictez în puţine culori, să te adorm în mângâiere şi să dispar odată cu rotaţia pământului. Admir luna ieşită dintr-o poveste a unui alt decor... iar răsăritul ştiu că-l pot vedea prin ochii tăi... dis-de-dimineaţă... prea dimineaţa ar spune unii!

Îmi place să nu îmi văd strălucirea pentru că ea ştie să îmi ghideze paşii spre curaj. Iubesc viaţa şi tot ce ţine de ea, iubesc la fel cum respir, cum clipesc, cum visez... iubesc în multe culori...