Alerg

Ţi-am construit castel

pe ţărmuri de nisip.

E construit din brize

din scoici şi spuma mării!

Mi-e frică să păşesc

căci stă să se prăvale,

dar, Tu alergi prin el,

strigându-mă pe nume.

Ai flori în mână,

flori negre, albe.

Aş face un pas

dar eşti la braţ cu luna

şi raze are-n păru-i,

şi flori din palma ta...

e-a ta iubită – noaptea

dar trist şi fără stele!