Nefericit!

Ador să te iubesc

suspin de dorul  tău.

Sunt fericită atunci când soarele răsare

cu chipul tău.

Acum stau. Privesc înaltul

şi sper că-n noaptea asta

stelele să nu fie supărate pe noi

şi iar aştept

vocea să ţi-o aud.

Nu ştiu ce faci

dar simt până aici

nefericirea!

Să-ţi spun ceva...

sunt cea mai vinovată!

Sunt pur şi simplu înnebunită

după tine. Privirea, glasul,

frumuseţea, dorinţa ta...

îmi pare sincer rău

şi-mi pare rău de răul care-mi pare

că nu te mai pot face fericit!