Zbor în aer rece de toamnă

- Oare cum pot sta la aproape aceiași distanță?
- Pentru a-și putea întinde aripile să zboare!

Woooooooooooow... aer rece de toamnă, câteva picături de ploaie, vânt de aduceri aminte, nori călători, întunecați, pictați în puf alb... zbor! Toți ceilalți porumbei au rămas în spatele meu, la aceiași distanță, în aceiași intimitate singuratică, niciunul nu a luat în brațe pe nimeni... Se gândesc dacă să simtă atât de repede adierea vântului rece... sau, mai stau puțin la sfat... Eu am plecat în zbor fără să gândesc prea mult, fără să mai sper ... și am găsit jumatate de curcubeu. Cred că am să-l păstrez, am să-l pictez... Știu că nu o să văd niciodată cealaltă jumătate a lui. Este ascunsă într-o altă lume! Într-o lume în care șoaptele sunt magice, într-o lume în care zâmbetul creează vorbe, acolo unde privirea mea se întâlnește cu a ta... nu mai există nimeni... existăm dor noi!