Definiţie de amor

Oamenii – nasc oameni

florile – răpesc polen

norii – aduc ploaie

pământul - creste aer...

Ce suntem?

Durere, plăcere

apă, vânt

pământ – durere!

Oamenii – nasc oameni

Oamenii – lovesc alţi oameni

Oamenii – plâng cu lacrimile cerului

Oamenii – cresc florile

Oamenii – sădesc...

Fericire, bucurie,

râset de copil,

lacrimi, speranţă,

definiţie de amor!

Trăiesc

O floare de nuc,

şi una de salcâm...

un alt boboc de măr

şi o petală ascunsă...

Un nor pierdut pe lună

o stea se scaldă-n mare!

Dar viaţa-i anormală

şi soarele-i la pol..

Mă ţine strâns în mână

şi nu  pot  respira...

Iubirea ta m-a transformat în cel mai fericit om din lume

Cel mai frumos lucru care ţi se poate întâmpla este să ţi se umple sufletul dintr-o dată de o fericire atât de mare încât să nu mai ai aer să respiri. Nu pot aduna toate cuvintele lumii ca să descriu acest sentiment care te ridica la cer.
Pot să spun că în mare parte este compus din multă, foarte multă iubire pentru cei din jur, zâmbete primite de sus, chiar de la îngeri, mii de culori care se învârt în jurul tău dansând pe versurile fericirii. Vântul cald de primăvară care-ţi mângâie trupul gol adormit în petalele proaspete de toporaşi, mirosul fin, puţin înţepător şi rece de ploaie de vară. Cuvinte sunt atât de puţine ca să transmiţi starea de fericire... Îmi pare atât de rău dragă Suflete că nu pot să-ţi ofer fiecare clipă în parte, că nu pot să-ţi dau tot ce am mai frumos şi pur în mine decât privindu-te în ochii-ți minunaţi. Ochii tăi care privesc, vorbesc, sărută şi mă mângâie în acelaşi timp. O privire. Atât îmi este de ajuns ca să pot  prinde aripii şi să zbor până la Doamne Doamne şi înapoi.
Privirea... nimic mai mult, nici un cuvânt, nici o atingere... nimic. În seara aceasta am învăţat să cânt la pian. Îţi cânt atât de frumos încât toată fiinţa mea se umple din ce în ce mai mult de o fericire imensă. Este atât de mare încât... îţi cânt din ce în e mai frumos.
E ca şi cum ai fi lângă mine şi atât de frumos dansăm împreună. De fapt... eşti aici pentru că te simt. Îţi simt respiraţia, mâna ta care mă ţine de suflet, îmi mângâie faţa. Te simt Suflet Drag atât de intens încât inima mea a început să-mi bată foarte repede, tare şi se umple de şi mai multă fericire. Râd, zâmbesc... eşti aici, eşti cu mine şi ştiu că niciodată nu o să pleci pentru că de fiecare dată o să revii la fel cum o faci mereu. Orice se va întâmpla ştiu că o să vii, o să pleci, o să vii şi nu o să mai pleci pentru că ştiu că în seara aceasta este ziua. Zbor! Doamne chiar zbor... datorită Sufletului meu care este plin de iubire încât a umplut toată lumea de o imensă fericire. Acum trupul îmi este mai uşor ca niciodată, iar zâmbetul s-a desenat atât de bine... îmi dansează inima. Mulţumesc! Iubirea ta m-a transformat în cel mai fericit om din lume. Acum sunt cel mai fericit şi ştiu că de fiecare dată când o să vii o să cresc şi mai mare, până o să ajung la Cer. O să cresc aşa cum mă înveţi de când eşti tu în viaţa mea. De când m-ai învăţat să iubesc şi să fiu cu adevărat un om bun.

Ştiu că tu înţelegi tot inclusiv aceste rânduri care sunt scrise de aripa unui înger uitat pe pământ acum mulţi ani pentru a ne învăţa să iubim.

Simt că mă sufoc în mine

Simt că mă sufoc în mine. Simt! Interesant  faptul că este un sentiment foarte plăcut. În trecut aceste sufocări duceau la întrebări și lacrimi, răspunsuri în lumi paralele. Am crescut! Am crescut atât de interesant că a început să-mi placă de mine. Strălucesc! Nu mă ascund, îmi place! Cer și mi se răspunde. Mi se răspunde atât de frumos încât rămân fără aer la propriu cât și la figurat. Am sentiment de dor... dar dor nu de aici. Acest dor nu este de pe pământ. Nu-l pot defini – este special, este combinat cu  respirație, veghe, admirație, teamă, iubire.

Iubire – dar nu aceea iubire. Da! Descrie asta... Nu pot. Știu doar că este prima dată în viața mea când știu să tac. Să nu spun nimic și rămân fermectă de faptul că natura vorbește în locul meu. Să îmi doresc să aud... deși știu că nu îmi este dat și cu toate acestea ... aud sunetul chitarei...

Suflete dragi – ce azi sunt!

Întreb din ce în ce mai multe persoane din viața mea... ce ar face dacă cineva drag ar dispărea de pe pământ mâine? Ai dat azi tot ce este mai bun din tine? După o zi începută tumultuos sentimental, în care la fel ca în fiecare Duminică energiile se luptă cu mine și-mi spun să nu mai plâng fără lacrimi, am hotărât să trăiesc o zi altfel cu cei ce mi-au dat viață. Zis și facut! Am dat tot, am dat atât cât limita de a fi om m-a fixat să rămân cu picioarele pe pământul acesta fierbinte...

Este seară și încerc înainte ca luna să-și facă apariția pe cer să mă gândesc la cum să vă transmit aceste interesante sentimente...  mă gândesc la câți dintre noi nu își mai pot strânge în brațe oamenii dragi, la câți dintre noi le-a fost încercat sufletul și nu mai pot întoarce un prieten drag înapoi în viața sa...  câți și cum... am făcut alegeri  atât de orgolioase încât poate o aplecare de privire ar fi atras după sine mai multă încredere.

Am vărsat fluvii de sentimente, trăiri sincere în momente atât de nepotrivite, am privit atunci când trebuia să ținem ochii închiși și am ascuns cuvinte care  nu trebuiau doar gândite... am greșit! Am iubit și am înțeles că atunci când acest sentiment nu este unul cu adevărat valoros un vânt rece îți usucă fața și îți seacă sufletul.

Am avut răbdare când nu trebuia și am aruncat  în cine ne iubea... iată cum am descris oamenii care zi de zi au fost lângă noi, iată cum familia și prietenii dragi ne suportă cu toate cele frumoase și toate cele căpoase... iată cum suntem din nou oameni... oameni care într-o zi vor fi întrebați: “ cât de mult ai iubit, cât de frumos ai trăit și cât de grațios te-ai despărțit de lucruri care nu-ți erau destinate?”

Azi știu cât de mult am iubit! Iată cum viața îmi oferă prin oamenii dragi lecție după lecție.

P.S. Aceste gânduri sunt transmise cu toată mulțumirea mea tuturor celor care au fost lângă mine anul trecut… Septembrie ploaie rece de toamnă… Septembrie… Vă mulțumesc și vă ofer cu lacrimi de fericire în ochi câteva clipe din ziua mea de azi… clipe care pentru unii dintre noi nu mai pot fi trăite, nu mai pot fi pur și simplu amintiri într-un alt an, într-un alt Septembrie…

Vreau să ştiu

Lacrimi reci, calde.

Îngeri  zburând,

stele căzând...şi te-ntreb Doamne:

“ De ce eu?”

N-aş fi vrut să rostesc

această-ntrebare!

“ De ce?”

pentru că nimeni un are

răspuns.

Văd

pasări spre cer,

zburând!

Vis – poveste

S-a despicat cerul şi-a picat un înger

s-au poate s-a crăpat, şi au căzut mii de fluturi.

Merg, alerg, mă-mpiedic de un nor

şi o stea în pom clipeşte.

Totul parcă  nu e Lume

iară viaţa e un vis.

Luminează, plouă, raze râd

iară noaptea stă poveste!                                                    

Şi mă plimb c-o stea în mână,

povestind ... fără cuvinte

luna-mi pictează, în păr

am raze o mie...

Şi nu  ştiu – dulce iubire.

Ceasul  a-nceput să bată?

Moare Luna din Iubire

Pentru cine bate ceasul?