Trăiesc din momente mici, unice şi le lipesc între ele cu post-it-uri. Am desenat din nou... dar de data
aceasta a fost altfel... a fost mai greu... pentru că zâmbetele erau
acolo! Şi le vedeai ochii şi mânuţele...
şi viaţa toată... şi pereţi albi şi trişti. GATA! Acum locul a prins puţină
culoare în lumea lor din sufletul nostru. Carmina dragă, să nu te opreşti....
să nu ne oprim... avem de dat sclipire tuturor curcubeelor noastre! Începem să avem și să scriem o poveste...
30 ianuarie 2016- Spitalul de pneumopfiziologie - Curcubeu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu