Erai acolo pentru o secundă-
probabil te-a
uitat luna...
te aud! Râzi şi
apoi te bâlbâi...
și dispari în
ceaţa nopţii...
Rămân fără
cuvinte,
rămân goală aşa
cum m-ai găsit,
fără alint şi
flori uscate
fără ca cei din
jur să afle!
Ţintesc mai sus!
Mă rănesc
muşcată de un
colţ de stâncă
şi...te-ntorci.
Risc. Ştiu că...
poţi muri la
mine-n suflet...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu