Pauză de numărat

Pauză de numărat

La sfârșit de an se conturează gândurile, listele cu ce am făcut, ce DA, cum și de unde să  înceapă așa-zisul an nou mai bine, mai frumos cu mult mai multă ambiție.

Îmi stă în fire mai puțin  să contorizez firele de nisip din clepsidră, însă în acest an magic ceva s-a adăugat în viața multor persoane din jur.

A.C. pui de om, cel mai nou suflet sosit în familia noastră la început de primăvară când teii înfloresc (pentru cunoscători).

Și uite cum am început să număr:

dimineți leneșe pline de alint și iubire,

descoperiri ale micilor plăceri de zi cu zi, multe râsete și veselie, cum te ating îngerii, cum te privește în ochi Doamne Doamne, cum aștepți și  nu aștepți o nouă zi, mai multe cărți citite, mai puțină cafea, mai mult dulce, mai puțini prieteni, mai multă familie, mai multă dragoste și mai multă, tot mai multă ( se poate? DA!) 😉.

Să nu credeți că totul se învârte în jurul lui... nu, el se învârte în jurul nostru. Este de ajuns să te privească, să râdă, să  plângă și te-ai topit. Nu că-i cioara noastră...

Este el magic, bun, vesel, fericit! ... și  Îi MULȚUMESC ca m-a ales să îl port, să îi fiu hrană, să îi fiu mamă, să îi fiu îndrumător, să îi pun aripi, să îl iubesc!

Am numărat! Sau poate, abia acum încep... 1...

Să fie! Să ne fie! ...bine, drag de fericire, clipe fără aer, lacrimi de  iubire, emoții, dăruire!

Să-ți scrii!

Să-ți scrii! 

Să-ți scrii atunci când timpul s-a terminat,
Să-mi scrii atunci când inima a luat o pauză.
Să-ți reglezi ceasul odată cu al meu,
Să-mi aduc aminte să respir mereu...

Să tastezi cuvinte cum "nimic nu trebuie",
să-ți tatuezi sirene brunete în oceane pierdute,
pe mâini, pe inimi, pe retină, pe pleoapele închise
mereu să nu uiți că de fapt a trebuit anume uitare să-ți aduci.

Să minți în fiecare zi a lunii pline,
să tresari la fiecare petală de trandafir ce a atins pământul
căci sărutate-au fost toate de buzele mele,
să auzi mereu şoaptele pereților plini de însemnele trecutului,
deşi proaspăt zugrăviți.

Citind filă cu filă, cuvânt cu cuvânt atins de mine,
acolo unde inima mea, a atins inima ta,
acolo unde cuvintele subliniate,
au trecut pe lângă lacrimile mele...
acum întâlnindu-le pe ale tale.

Să-mi cauți paşii în locuri ce de mine nu mai sunt atinse,
Să îmi cauți cântecul ce a fost distrus de pietre,
Să îți cauți apusul ce nu mai este spectacol
Să îți cauți inima... regăsindu-te cu adevărat pe tine!

EU...nu caut nimic, ştiu unde le-am lăsat pe toate
sunt ca semnele de piatră în cărarea rătacită
sunt atât de bătute de vânt încat s-au ridat şi au ajuns
la înțelepciunea timpului bătrân, surd şi mut...


Trăiesc cu inima nouă şi mult mai bolnavă.
Bolnavă că timpul m-a mințit şi nu există
al meu, al tău, al nostru.
Cum radical din nouă, rămâne doar 3.
Trei doar al meu...

Şi atunci îmi dau seama că doar eu pot orice,
îmi dau seama cum puterea dorinței la mine există,
simt cum fiecare noapte nedormită îşi face loc, îşi sapă adânc
Trecut, prezent şi viitor
...acum îmi dau seama ca doar eu am putut orice!

Deşi MAMĂ, încă FEMEIE

Deşi MAMĂ, încă FEMEIE

Dragele mele, dragii mei, așa cum spune și titlul mamă~femeie, am să vă povestesc câteva aspecte pe care le tot scriu în cap de câteva zile.
Viața mea de acum este alta, am adaugat bucuriei mele de zi cu zi un suflet pur ce ne-a ales să îi fim părinți. Un suflet blând, bun, drag și perfect (am spune noi). Pe lângă toată bucuria, fericirea și minunăția care îmi umple viața și  timpul am constatat că, uitându-mă în jurul meu am rămas cu familia și  foarte, dar foarte puțini prieteni.
Cand spun puțini chiar sunt puțini... pot să numar repede U N U ... D O I... ceilalți... "nu vrem să deranjăm"...
După cum am spus... scriu de ceva timp aceste rânduri în capul meu și  m-am gandit mult dacă să le dau drumul sau să le mai țin... după cum bine mă știți... eu le cam spun direct!
Acest "nu vrem să deranjăm" a pornit poate din câteva telefoane la care nu am raspuns... nu pentru că nu aveam timp, ci pentru că mă topeam după zâmbetul lui magic. Dar am rămas același om, aceeași femeie care râde, dorește să fie actuală, care nu mai bea o cafea întreagă, care stă mai mult în casă decât afară, care încearcă să afle bancuri și bârfe noi, care este încă în pas cu moda, care se parfumează (chiar dacă se perie la câteva zile)
Da! Îmi este dor de voi (nu de viața de dinainte) pentru că îmi place să trăiesc ACUM nu în trecut. Nu vreți să încercați, deranjați... dar ce spuneți să ajutați, să fiți, să rămâneți sau să plecați de tot...
Iata câteva idei care NICIODATĂ nu pot fi refuzate de o proaspătă mămică:
1. Stați cu ea la o poveste despre ce este nou în lumea din care ea și-a luat o pauză (nu despre biberoane, sunt viața ei acum... dar tu fii cu ea, fii prezent/ă)
2. Stai cu noul membru din famila ei, măcar 30 de minute ca ea sa facă orice își dorește (sfat: orice o relaxeaza, NU treburi gospodărești)
3. Acordă-i vouchere la SPA, salon și asigură-te că se duce! Eventual poate mergeți  împreună
4. Dacă nu poate povesti la telefon cu tine, trimite-i mesaje mai lungi în care sa îi povestești despre lumea ta, fă-o să zâmbească!
5. Asigură-te că nu s-a uitat! Asigură-te că și ea trebuie să știe acest aspect!
...
este suficient... suficient ca orice mamă~femeie din viața dvs. să vă mulțumească... poate nu acum... poate mai târziu, dar sigur nu o să uite!

P.S. Pentru că îmi este dor...

Locul meu nu era acolo

Vroiam să-ţi spun  “Noapte Bună!”

dar drumul, zău, mi-a fost oprit

dădeam un beep la colţ de stradă

şi un copil a-nţepenit. Ţipa!

la mine-n gura mare

că locul meu nu e aici.

A spus apoi, şoptind de parcă

ştia şi el ce vreau să zic...

“Mai bine lasă. Fugi departe...”

am stat acolo. La un pas de tine

am stat, am stat...şi am murit!

Creștem iubind

Copilul meu cel încă prunc
îmi cresc hăinuțele în mâini.
Mă rog la Dumnezeu în gând
păstrează-ti râsul cel plăpând.

Mă  uit la tine noaptea-n somn
închid ochii și te văd.
Ai lumina cea de acolo
pașnică, frumoasă, nouă.

E lumină  fermecată
de toți pruncii adunată.
Drag copil, rămâi senin
Toți in jur creștem iubind!

Te aştept mereu

Sunt zile când te-aştept să vii

şi parcă treci pe  lângă mine.

Mă apropii dar încet la geam

şi sper să  te zăresc cum zbori,

sub cerul lung şi negru

ca o pasăre albă.

Dar plouă trist.

Mă plimb

cărare am făcut

răbdare am, căci stiu că vii.

De n-o să vii, e mâine iar

şi iar te-aştept, te chem

şi  timpul greu!

Timp

Ieri am sădit  fericire

şi azi am primit un buchet de raze.

Tot azi rodesc încredere

iar mâine voi primi un zâmbet.

Într-o Luni o să sădesc sănătate

iar Marţi o să primesc o lacrimă

de sânge.

Miercuri o să arunc privirea

Joi o să iubesc viaţa,

Vineri o să mă gândesc la tine

Sâmbătă o să te aud

Duminică o să plâng după tine...

Cu pruncul

Ca să mor – o să-mi las trupul

să se odihnească...

dar să nu fi surprins niciodată

viaţa mea,

dacă sărutul tau, uitat pe buzele mele

o să mă readucă la viaţă

întocmai ca-n pădurea adormită.

Când o să mă renasc

să nu te minunezi

căci tu însuţi eşti minunea şi ei

nu îi este dat să se minuneze.

Când o să-ţi întind braţele

cu cel mai minunat  prunc

din lume

să nu plângi

căci e iubirea pe care o duc

în  sufletul trupului meu

din ziua Facerii Noastre.

Suma celor 5 - despre iubire într-o zi de toamnă

Suma celor 5 - despre iubire într-o zi de toamnă

Am auzit zilele trecute afirmația "EŞTI SUMA CELOR 5 OAMENI CU CARE ÎȚI PETRECI CEL MAI MULT TIMP". 

Nu am cercetat dacă este adevărat, cine a studiat, cine a spus prima dată această propoziție şi pe ce fundament. Însă, de atunci mă gândesc la toți cei 5 care vreau să fiu... la toți cei 5 cu care îmi petrec mai mult timpul... Brusc mi-am dat seama că pot să aleg, că este despre ce sunt eu, că vreau să NU mai fac compromisuri. Dar cel mai important, mi-am dat seama... că deși nou în viața mea... una din părțile mele este MINUNEA care mi-a umplut toată viața, respirația, timpul, lumina... și m-am bucurat... 

Într-un timp atât de scurt m-a învățat atât de multe... 

IUBIREA MAGICĂ - deși scriu de ani de zile despre acest izvor al iubirii nesecabil... astăzi îl trăiesc cu adevărat. 

RĂBDAREA - nu este orice răbdare, este aceea plină de toate și de tot, de emoții, este o răbdare care nu te ține cu maxilarul încleștat, este bună, blândă.

PRIVIREA - știți acea expresie din filmul Avatar - "I see you! " (Te văd!)... îl văd până la ultima lui celulă când mă privește fix în ochi, îl văd de când era în prima lui zi la mine în pântec (iertare B, trăim la fel 😉). 

BUCURIA - deși sunt o persoană care se bucură cu tot sufletul din lucruri mărunte... mi-am dat seama că pot mai mult. Fiecare expresie a fețișoarei lui, fiecare deget descoperit de el... este o bucurie nemăsurată în cuvinte, ESTE VIAȚA! ACOLO SE TRĂIEȘTE...

RÂSUL - mi-am dorit un copil vesel să râdă mereu... și așa este! Râde chiar și când bateriile lui sunt descărcate total... este semn că trebuie să reîncărcăm fericirea! 

Aș putea scrie mai multe dar mă reîntorc la bucuria de a-i călca lucrușoarele mărunte (eu nu călcam până la el... cu plăcere 😉)... 

Îți mulțumesc COPILUL MEU că mă faci să simt fiecare celulă a corpului meu, că îmi arăți iubirea divină și pură, că ne-ai ales să îți fim părinți. 

Ca să am cap și coadă la ce am scris (că m-au învăluit emoțiile facerii), cei 5 din viața mea... vă caut, am să vă aleg mai bine, am să fiu mult mai atentă, am să mă clădesc mai puternică, am să vă mulțumesc apoi... și să nu vă supărați... mi-am dat seama că este despre mine, despre ce rămân eu înainte de a fi copilă, soră, prietenă, iubită, soție, mamă! Am să vă mulțumesc pe rând, am să vă mângâi pe rând, am să vă iubesc pe toți... dar cel mai mult pe mine... doar așa pot ajunge la  cei cinci...zeci... de mii 🤗💙 din viața mea. 

19 sept 2019 

P.S. Mulțumesc pentru că m-am reîntors la scris după multe luni în care am lăsat condeiul jos... primul meu text din acest an, din acesta zi de toamnă perfectă.