Intimităţile

Mi-a zburat mintea

am rămas cu Sufletul.

Sufletul s-a săturat.

Într-o zi ploua.

“Neinteresant” - spunea unul

“Uimitor” - adăuga altul

“Magic” - şoptea...

Da!

Erai Tu.

Ţi-ai pus petale de rouă

în palme.

Nu crezi? Ştiu.

Nu ai crezut niciodată

că viaţa se ascunde

să nu i se citească intimităţile.

Trăire de împrumut

M-am trezit cu dorul de frumos

Şi am pornit în paşi de dans să-l caut.

Nu mi-a fost greu...

Era acolo... în acelaşi loc...

Unde nimeni nu trebuia să fie,

Unde nimeni nu trebuia să vadă.

Tu nonculoare, eu culoare

Tu ceaţă, eu vis poveste

Tu nebunie, eu copilărie

Amestec de privire  în paşi de armonie

Şi realitate... în ore de lumină!

Cum m-am trezit

Aşa am adormit.

Cum te-am privit

Atât ai clipit.

Ce am trăit?

Dorul  de împrumut...

Clipeşte... Respiră... Admiră... Iubeşte... Simte... Îmbrăţişează... Şopteşte... Zâmbeşte...

Adună atât de multe sentimente să poţi trăi încă câteva luni, asculta muzica şi pune-o în suflet, încarcă-te colorat de la apă, de la natura ce acolo te înconjoară... Ai crezut ca minutele sunt statice, ai visat că totul este al tău şi tu ştii cât de mult trăieşti energia acelui moment. A venit seara şi închizi ochii... eşti încă toată o culoare, nimic în jurul tău nu străluceşte mai tare că ochii tăi. Au fost cuvinte şi fapte care au rămas... au rămas acolo unde drumul părea că duce undeva...

Acolo căutai locul perfect de plecăciune şi nici nu ştiai că de fapt este toată rugăciunea în inima ta. În nebunia momentului ai simţit energia şi ai văzut ceea ce nu trebuia să vezi dintr-o sută de inimi ce bat adunate în acelaşi timp. Aproape că simți respiraţia deşi te despart lumi întregi. Tu eşti culoare... eu sunt altă culoare... Eu strălucesc pentru că ştiu să mă uit la lună, la stele şi ştiu să le văd... şi mi se arată... cum ţie ţi se arata doar în serile pline în care te rogi... spunând cerului negru să îţi mai dea putere.

Unde cauţi? Acolo unde nici măcar nu îţi doreşti să găseşti. Te miri de ce ai descoperit pentru că atât de tare te atrăgea lumina... nebănuit de multă... exista viaţa, în acel colţ... atât de multă strălucire!

Merită să cunoşti mai mult decât îţi este dat? Cu ce risc? Cu ce chipuri chinuite în jurul tău? Vezi frumuseţea momentului acolo unde nimeni nu ar fi căutat, acolo unde drumul pe harta arată că la capăt... există ceva! Şi te înşeli... pentru că în acea căutare am deveni din nou, doar eu şi poate şi tu plină de putere, plină de frumseţe, plină de energie colorată pentru că am învăţat în timp cum şi de ce să cer, să culeg, să simt, să trăiesc, să adun!

Acolo existam eu... colorată!

Mulţumesc

Mulţumesc pentru că Eşti.

Mulţumesc pentru că sunt.

Pentru bine și pentru puțin,

Pentru oamenii frumoşi şi dragi.

Mulţumesc la stele şi culori,

La petale şi la ploi.

Mulţumesc în gând

Şi cu voce tare...

Mulţumesc părinţi

Şi prieteni dragi

Mulţumesc cuvinte

Şi iert pentru ele.

Îmi primesc iubirea

Şi privirea în mine,

Mulţumesc cu viaţa

Şi strângeri în braţe!

Mă înclin iubind în lumină

Şi iubesc în mulţumire...

Gânduri de parfum

Te-ai trezit dimineaţa, te-ai spălat pe faţă şi pur şi simplu simţi nevoia de parfum. Acel parfum care te face să arăți bine. Deşi afară plouă şi cuvintele zilei se adună toate în mintea ta... încerci să faci ordine, să le pui cap la cap... nimic... nu iese! Mirosul de cafea a fost înlocuit cu un suc carbogazos energizant... deşi ştii că nu este bine şi o să te doară stomacul toată ziua, insişti... funcţionează totul prea încet...

Mă mir până şi eu cum ai reuşit să nu te schimbi de cel puţin 3 ori înainte să ieşi pe uşă, cum machiajul ţi-a reuşit din prima... interesantă zi deşi ploioasă... cred că aşa o să fie câteva zile! Cel puţin în sufletul tău!

Deşi tu te bucuri în fiecare zi când ieşi din scara blocului de aerul curat, ieri ai uitat să respiri, ai uitat să ridici privirea la cer şi să mulţumeşti! Urci în maşină... încă un strop de parfum... muzică... cauţi ceva... nici tu nu ştii ce... dar cauţi... şi aşa rămâi ani de zile căutând parfumul perfect care te face să-ți energizezi simțurile şi într-o zi să poţi spune cu toată inima... Mulţumesc!

Desculţă printre spini

Alergam desculţă printre spini

nici eu nu mă mai cunoşteam.

M-ai prins de mână

te-ai uitat fix în ochii mei.

În clipa aceea ştiam cum mă cheamă

ce vreau, de unde am venit

şi unde o să merg.

M-am plimbat apoi noaptea

cu tine de mână şi visam

cu ochii deschişi.

M-ai adunat de pe un câmp

plini de cactuşi siberieni,

mi-ai spus că stelele au

fost create pentru cei care

le privesc cu ochii îndrăgostirii.

La-nceput îţi era dor de mine

zburai către norul meu ca să mă vezi,

să mă ţii de mână, să mă priveşti în ochi.

Apoi, eu am ştiut ce-i mai bine

când, unde şi cum să te dezamăgesc.

Aşa am pierdut tot!

M-ai pedepsit, am plâns, sufăr

dar “iartă -mă” este uşor de spus.

Într-o zi toate florile

or să ţi se pară mai frumoase

...şi mă vei iubi!

Ești curcubeu pentru un copil

Să crezi într-o poveste frumoasă, să visezi cu ochii deschişi, să ai sufletul blând şi toate te vor îmbrăţişa. Aceste frumoase energii s-au întâmplat şi în 1 iunie la Spitalul de copii Braşov. Carmina Nicolescu a crezut. Totul a pornit de la gipsul fiului ei mai mic... ore de aşteptare... şi o privire amestecată cu nelinişte a fost aţintită în parcul din curtea spitalului. Restul a venit de la sine... peste 50 de oameni cu suflete frumoase, donaţii, culori, băncuțe, jucării, inspiraţie, soare, încrederea că putem schimba câte puţin lumea. Împart cu voi momentul acesta... amestec cu voi culorile copilăriei într-un loc care acum nu mai este atât de trist! 

Fiți și voi culori de curcubeu! Nu ne oprim aici... 

Join 

https://www.facebook.com/groups/1445760639070106/?fref=ts

Cum este mai bine

Sunt multe de spus

deşi au rămas atât de puţine,

nu mai înţeleg nimic

deşi totul îmi era foarte clar.

Mă întreb, Suflete,

unde, ce, cum şi când

este mai bine

doar pentru tine.

Necunoscut îţi e cuvântul

cum îmi e Viitorul

te întreci în Destine

şi Lumea cu  mine.

Îţi spun că vreau doar Linişte

şi-un strop de noroc

însă al meu dor

în vântul rece călător...

Iubeşte-te femeie

Iubeşte-te femeie la prima oră-n zori
Alintă-te cu rouă şi răsărit din flori.
Iubeşte-te femeie în prag de dimineață
Cu spumă de căpşuni şi lacrimi de gheaţă.

Iar pe la prânz de uiţi...
Iubeste-te-n oglinda
Sufletului tău drag.

Când amesteci ziua
Cu picături de seară
Iubeste-te-n culori
Cu ciocolată amară.

De seara-ţi cade pe pleoape
Iubeşte-te femeie...
Să faci lumină-n jur.

Iubeşte-te femeie!
Să râzi mereu în farmecul ochilor tăi.
Iubeşte-te femeie TU
Ca toţi din jur s-o facă!