7 aprilie 2016

Sunt exact unde trebuie sa fiu...

Sunt lucruri pe care le simți profund și nu le poți exprima în toate cuvintele din lume. Sunt oamenii dragi pe care ti-ai dori sa nu-i porti doar în sufletul tău, ci sa respire lângă tine. Cat de mare poate sa fie iubirea sa ajungă peste mari și tari... aerul pe care-l respiri sa treacă dincolo se univers și sa simți!  Sa simți vibrația și jocul culorilor, sa vezi minunile acolo unde au fost înfăptuite. .. în sinergia și trăirea fiecăruia!  Universul oferă tot... important este sa înțelegem ca trebuie sa luam pentru a da totul, dar absolut totul, mai departe. Nu păstrăm decât oprirea fiecărei respirații, a fiecărei bătăi de inima ... păstrăm trairi și sentimente pentru a face doar minuni. Iar fiecare dintre noi trebuie sa fie în fiecare zi MINUNEA lui. Iubesc și nu am aer sa respir pentru ca așa am învățat în mulți ani sa fac, așa am învățat sa iubesc...oprind totul într-o eterna poveste. Sunt exact unde trebuie sa fiu... cu toți cei care trebuiesc sa fie în sufletul, în inima, în viața și în toate trăirile care mă definesc... 
Azi sunteți toți aici... acum iubesc atât de mult încât trebuie sa simțiți!







25 martie 2016

Joc de DA si DA

Te-am așteptat să te aud
Dorință ascunsă a sufletului meu.
Să te aud așa cum simt vântul,
Să stai să îmi șoptești trecutul...
Te-am pariat pe sute de petale
Cu da și nu, cu nu și nu, si-n joc de DA și DA!
Am risipit seva florilor din părul meu
Și lacrimile din veșmântul sufletului
Am adunat din nou dorința
Și bătături pe calea de a nu renunța...
E ziua mea...


11 februarie 2016

Aşa cum m-ai găsit


Erai acolo pentru o secundă-
probabil te-a uitat luna...
te aud! Râzi şi apoi te bâlbâi...
și dispari în ceaţa nopţii...

Rămân fără cuvinte,
rămân goală aşa cum m-ai găsit,
fără alint şi flori uscate
fără ca cei din jur să afle!

Ţintesc mai sus! Mă rănesc
muşcată de un colţ de stâncă
şi...te-ntorci. Risc. Ştiu că...
poţi muri la mine-n suflet...




6 februarie 2016

Eşti curcubeu pentru zâmbete...


Trăiesc din momente mici, unice şi le lipesc între ele cu post-it-uri. Am desenat din nou... dar de data aceasta a fost altfel... a fost mai greu... pentru că zâmbetele erau acolo!  Şi le vedeai ochii şi mânuţele... şi viaţa toată... şi pereţi albi şi trişti. GATA! Acum locul a prins puţină culoare în lumea lor din sufletul nostru. Carmina dragă, să nu te opreşti.... să nu ne oprim... avem de dat sclipire tuturor curcubeelor noastre!  Începem să avem  și să scriem o poveste... 
 30 ianuarie 2016- Spitalul de pneumopfiziologie - Curcubeu






17 noiembrie 2015

Îmi pare rău... învăţ a iubi să pot ierta!

Cel mai uşor, în orice situaţie este a “cere iertare”.
Definiție DEX:
Iartă – a scuti pe cineva de o pedeapsă, a trece cu vederea vină, greşeala cuiva, a nu mai considera vinovat pe cineva, a şterge, a trece.

Cuvântul “iartă-mă” te eliberează... iar tu cel care trebuie să IERŢI ești obligat ca în faţa acestui cuvânt, ce prinde atât de multă putere să... ierţi!

Aici începe dilema... cel ce a iertat, chiar a iertat? Sau doar încearcă să uite? Când poţi să ierţi cu adevărat, cu tot sufletul? Şi... cine suntem noi să acordăm iertare?

Eu personal nu pot ierta, simt că nu am acest har-dar de a dezlega pe cineva prin iertare. Simţirea personală a acestui cuvânt este mult peste umanitatea mea. Am doar dreptul să iubesc, să accept orice cu bune şi cu rele, să învăţ că suntem diferiţi şi unici şi luminoşi şi frumoşi!
Frumosul meu are toate culorile, pentru că omul nu este perfect decât prin defectele sale... iar tot ce pot să fac este să IUBESC, pentru că acest TOT este întregul, aici se închide cercul.

Însă... îmi pare des rău... regret, mă adună în mine toată: să fiu mai înţeleaptă, mai bună în toată fiinţa mea pentru a răspândi în absolut tot ceea ce fac şi respir energie vie.

“ÎMI PARE RĂU!” - mă face să meditez, să gândesc doar cu sufletul, cu inima, cu privirea şi să devin un om mai blând, mai îngăduitor, mai risipitor în bine... mă duce la gândirea personală atât de adâncă în interiorul meu... acolo sunt doar eu! Când o să simt şi o să ştiu că POT IUBI absolut tot ceea ce mă înconjoară egal, atunci când zâmbetul meu nu va mai dispărea deloc din suflet... doar atunci o să pot IERTA.. atunci o să am har-dar când o să simt a IUBI TOT!





16 octombrie 2015

Au fost stele...


Mă mângâie soarele pentru că râd...
l-am păcălit. Sufletul îmi plânge.
Tu mă alinţi cu cântul,
e trist...şi ştii
că ţi-ai uitat parfumu-ţi
în palma mea uscată.
Mi-ai promis că mă găseşti,
dar eu...te-am pierdut?
A dispărut şi soarele
nu mai pot să-l mint,
şi curios...
aseară au fost multe stele...

7 octombrie 2015

Intimităţile

Mi-a zburat mintea
am rămas cu Sufletul.
Sufletul s-a săturat.

Într-o zi ploua.
“Neinteresant” - spunea unul
“Uimitor” - adăuga altul
“Magic” - şoptea...

Da!
Erai Tu.
Ţi-ai pus petale de rouă
în palme.

Nu crezi? Ştiu.
Nu ai crezut niciodată
că viaţa se ascunde
să nu i se citească intimităţile.


3 septembrie 2015

Trăire de împrumut

M-am trezit cu dorul de frumos
Şi am pornit în paşi de dans să-l caut.
Nu mi-a fost greu...
Era acolo... în acelaşi loc...
Unde nimeni nu trebuia să fie,
Unde nimeni nu trebuia să vadă.

Tu nonculoare, eu culoare
Tu ceaţă, eu vis poveste
Tu nebunie, eu copilărie
Amestec de privire  în paşi de armonie
Şi realitate... în ore de lumină!

Cum m-am trezit
Aşa am adormit.
Cum te-am privit
Atât ai clipit.
Ce am trăit?
Dorul  de împrumut...




12 august 2015

Clipeşte... Respiră... Admiră... Iubeşte... Simte... Îmbrăţişează... Şopteşte... Zâmbeşte...


Adună atât de multe sentimente să poţi trăi încă câteva luni, asculta muzica şi pune-o în suflet, încarcă-te colorat de la apă, de la natura ce acolo te înconjoară... Ai crezut ca minutele sunt statice, ai visat că totul este al tău şi tu ştii cât de mult trăieşti energia acelui moment. A venit seara şi închizi ochii... eşti încă toată o culoare, nimic în jurul tău nu străluceşte mai tare că ochii tăi. Au fost cuvinte şi fapte care au rămas... au rămas acolo unde drumul părea că duce undeva...
Acolo căutai locul perfect de plecăciune şi nici nu ştiai că de fapt este toată rugăciunea în inima ta. În nebunia momentului ai simţit energia şi ai văzut ceea ce nu trebuia să vezi dintr-o sută de inimi ce bat adunate în acelaşi timp. Aproape că simți respiraţia deşi te despart lumi întregi. Tu eşti culoare... eu sunt altă culoare... Eu strălucesc pentru că ştiu să mă uit la lună, la stele şi ştiu să le văd... şi mi se arată... cum ţie ţi se arata doar în serile pline în care te rogi... spunând cerului negru să îţi mai dea putere.
Unde cauţi? Acolo unde nici măcar nu îţi doreşti să găseşti. Te miri de ce ai descoperit pentru că atât de tare te atrăgea lumina... nebănuit de multă... exista viaţa, în acel colţ... atât de multă strălucire!
Merită să cunoşti mai mult decât îţi este dat? Cu ce risc? Cu ce chipuri chinuite în jurul tău? Vezi frumuseţea momentului acolo unde nimeni nu ar fi căutat, acolo unde drumul pe harta arată că la capăt... există ceva! Şi te înşeli... pentru că în acea căutare am deveni din nou, doar eu şi poate şi tu plină de putere, plină de frumseţe, plină de energie colorată pentru că am învăţat în timp cum şi de ce să cer, să culeg, să simt, să trăiesc, să adun!
Acolo existam eu... colorată!