Ziua 3 - Stări

 Stări

Somnoroasă - mult prea dimineața, 

pentru o zi de luni,

Bucurie - când simți săruturi angelice pe obraji,

Iubire divină - când cele mai frumoase coliere atârnă somnorose de gâtul tau, 

Grabă -cand mânuțe atât de mici nu nimeresc mânecă de la geacă, 

Blocaj - când totul stă în loc și nu ai cum înainta decât dacă ai aripi, 

Haios - când glumele naive sunt atât de bine conturate,

Stomac lipit de spate - când simți că nimic nu poate ajuta și nu știi cum să faci,

Aer - putina liniște înainte că totul să înceapă, 

Întârziere - nu a mea,a altora.

Decalaj - pentru că nimic nu merge azi cum mi-am propus de acasă,

Accelerație - mult prea târziu, mereu în spatele situației,

Fără noroc - azi la locurile de parcare, 

Reconfigurare traseu! 

Surpriză - eșuată, 

Surpriză - reușită. 

Bucurie - zambetul și bucuria ta, bifat!

Somn- la simțirea primilor fulgi de zăpadă.

Frig- trebuie sa îmi încălzesc sufletul...

Simțire - atingerea sărutului tău! 

Durere- la multe greutăți duse pe picioare.

Revedere- miros de îngeri ținuți în brațe!

Discutii- vorbe... și verbe!

Oboseală - îmi odihnesc mintea...

Până mâine... - visez...

Liniștea ordinară

 Ziua 2- Liniștea ordinară 

Îmi fug cuvintele pe tastatură 

Nu se mai scrie în condei.

Trist! Plicurile stau în rafturi prăfuite,

Colile scrisorilor au amuțit! 

Nu mai avem adresă! ...

Vorbim fără să vorbim...

Atât de multe cuvinte! 

Este o liniște ordinară, 

Opusă realității de fapt! 

Jocul pe care-l propun este normal

După regulile mele!

Râd! Este atât de anost...

Nu are legătură cu realitatea...

Scriu, șterg, mesaj transmis,

Parca sunt in "Alchimistul"...

În era aceasta a nepăsării,

Totul este atât de concis! 

Plâng scrisorile date uitării,

Plâng poeții necitiți! 

Mă surprinde acesta energie creativă...

Mulțumesc pentru că ai revenit! 

Plâng poeții, neciopliți...

Plâng în taină, finisați... 

Plâng și râd - pe piedestale, 

Parcă-i artă, ce scandal! 

AlinaB. - 12Oct2025

Neroli

Ziua 1 - Neroli 

Îmi aștern gândurile pe nori, 

Este o confruntare între plăcere,

Lipsă de respect feminin

Și paralelismul oglinzilor indiene.

O speranță a fost prinsă acolo,

O caut în templul meu din viața trecută,

Mi-ai fost supus, ai uitat respectul! 

M-ai ridicat, dar am simțit și gustul pământului! 

Ce nu ai știut? 

Că sunt sămânță, sămânță de neroli

Fără fructe, doar flori

Și asta te îmbată...de plăcere. 

Deschiderea și frumusețea ei,

Este doar despre simțire, 

Fragilitatea și timpul ei

Este doar despre iubire! 

Voi căuta în alt cer, norii gândurilor mele

Dar acum...mă intrigă cât de frumos am crescut

Iar tu, te uiți și nu știi de ce  înflorește 

Sămânța respectului iubirii! 

AlinaB. 11 oct 2025

Ziua 0 - Pauză de la mine

 Ziua 0 - Pauză de la mine 

Dragă toamnă, 

Plină de iubire neliniștită, 

Eu nu înțeleg

De ce amesteci timpurile?

Anotimpurile, voiam să zic... 

Sau poate nu, sau poate da!

La fel ca jocul tău 

De frunze cu fulgi de soare. 

Dragă toamnă, plină de bine

De azi te separ de mine! 

Dar vântul tau rece îmi taie răsuflarea... 

Iar soarele acesta, apare doar la semne...

... Stai! Se aude melodia:

Rapsodie de toamnă, în dezacorduri ...

Acorduri de dulce... 

Plăcintă de dovleac...

Acorduri de aduceri aminte,

De copilărie... De simplu...De joaca! 

Te complici, părerea mea...

Trebuia să lași soarele cu tine...

Ploaia aceasta nu îmi place! 

Sunt prea rece în suflet! 

Pauză de la mine și  de la tine...

Dragă toamnă ... Ești în dezacord! 

Te joci cu norii...plăcut tablou!

Este că atunci când planează:

Păsările, oamenii ...pe cer,

În discuții utile, inutile.

Care lipsesc și dezlipesc

Sufletul de inimă, 

Pielea de frunze,

Frunzele de buze spre vise.

Ziua 0...s-a terminat!

De mâine...numeri, toamnă dragă?

Zilele cu liniște, neliniște?

Frumos tablou în dungi ai pictat! 

AlinaB. 2025 Oct 

Sub gândire

Cine sunt eu să judec,
Cine sunt eu să întreb?
Unde alerg să caut răspunsul,
Unde zâmbesc să cunosc?

Câți dintre noi ştiu a ierta
Cine întreabă de ce doarme?
Găsim minunile pe pământ
Iar pământul ne stă sub gândire.

Adormim liniştiți cu lacrimi în ochi
Sperând la scântei de lumină albastră.
Întrebăm iubirea de ce ne-a găsit
Răspundem cu tărie la viața frumoasă!

19 mai 2008

Iubirea mea

Iubirea mea, un gând  firav mi-a atins pleoapele,
m-a îmbrățișat.
Renunț la tot! La mine, la mândrie,
la onoare, la jurăminte, la promisiuni
doar să stau lângă inima mea...

Vreau să îmi plec capul, trupul în rugăciune.
Vreau să o mai aud macar o dată  cum bate...
tic-tac tic-tac.... sănătoasă și plină de dorință.

Iubirea mea... îmi sunt grele pleoapele ,
de câte au văzut, de câte au auzit...
am obosit căutându-mi un rost,
am obosit strigând după inima mea!

Iubirea mea... iubirea mea
nu îmi vreau inima înapoi!
Îmi vreau viața! Vreau să visez
Vreau sa citesc, sa povestesc ...
să am ce scrie... 

02 iulie 2020

Pauză de numărat

Pauză de numărat

La sfârșit de an se conturează gândurile, listele cu ce am făcut, ce DA, cum și de unde să  înceapă așa-zisul an nou mai bine, mai frumos cu mult mai multă ambiție.

Îmi stă în fire mai puțin  să contorizez firele de nisip din clepsidră, însă în acest an magic ceva s-a adăugat în viața multor persoane din jur.

A.C. pui de om, cel mai nou suflet sosit în familia noastră la început de primăvară când teii înfloresc (pentru cunoscători).

Și uite cum am început să număr:

dimineți leneșe pline de alint și iubire,

descoperiri ale micilor plăceri de zi cu zi, multe râsete și veselie, cum te ating îngerii, cum te privește în ochi Doamne Doamne, cum aștepți și  nu aștepți o nouă zi, mai multe cărți citite, mai puțină cafea, mai mult dulce, mai puțini prieteni, mai multă familie, mai multă dragoste și mai multă, tot mai multă ( se poate? DA!) 😉.

Să nu credeți că totul se învârte în jurul lui... nu, el se învârte în jurul nostru. Este de ajuns să te privească, să râdă, să  plângă și te-ai topit. Nu că-i cioara noastră...

Este el magic, bun, vesel, fericit! ... și  Îi MULȚUMESC ca m-a ales să îl port, să îi fiu hrană, să îi fiu mamă, să îi fiu îndrumător, să îi pun aripi, să îl iubesc!

Am numărat! Sau poate, abia acum încep... 1...

Să fie! Să ne fie! ...bine, drag de fericire, clipe fără aer, lacrimi de  iubire, emoții, dăruire!

Să-ți scrii!

Să-ți scrii! 

Să-ți scrii atunci când timpul s-a terminat,
Să-mi scrii atunci când inima a luat o pauză.
Să-ți reglezi ceasul odată cu al meu,
Să-mi aduc aminte să respir mereu...

Să tastezi cuvinte cum "nimic nu trebuie",
să-ți tatuezi sirene brunete în oceane pierdute,
pe mâini, pe inimi, pe retină, pe pleoapele închise
mereu să nu uiți că de fapt a trebuit anume uitare să-ți aduci.

Să minți în fiecare zi a lunii pline,
să tresari la fiecare petală de trandafir ce a atins pământul
căci sărutate-au fost toate de buzele mele,
să auzi mereu şoaptele pereților plini de însemnele trecutului,
deşi proaspăt zugrăviți.

Citind filă cu filă, cuvânt cu cuvânt atins de mine,
acolo unde inima mea, a atins inima ta,
acolo unde cuvintele subliniate,
au trecut pe lângă lacrimile mele...
acum întâlnindu-le pe ale tale.

Să-mi cauți paşii în locuri ce de mine nu mai sunt atinse,
Să îmi cauți cântecul ce a fost distrus de pietre,
Să îți cauți apusul ce nu mai este spectacol
Să îți cauți inima... regăsindu-te cu adevărat pe tine!

EU...nu caut nimic, ştiu unde le-am lăsat pe toate
sunt ca semnele de piatră în cărarea rătacită
sunt atât de bătute de vânt încat s-au ridat şi au ajuns
la înțelepciunea timpului bătrân, surd şi mut...


Trăiesc cu inima nouă şi mult mai bolnavă.
Bolnavă că timpul m-a mințit şi nu există
al meu, al tău, al nostru.
Cum radical din nouă, rămâne doar 3.
Trei doar al meu...

Şi atunci îmi dau seama că doar eu pot orice,
îmi dau seama cum puterea dorinței la mine există,
simt cum fiecare noapte nedormită îşi face loc, îşi sapă adânc
Trecut, prezent şi viitor
...acum îmi dau seama ca doar eu am putut orice!

Deşi MAMĂ, încă FEMEIE

Deşi MAMĂ, încă FEMEIE

Dragele mele, dragii mei, așa cum spune și titlul mamă~femeie, am să vă povestesc câteva aspecte pe care le tot scriu în cap de câteva zile.
Viața mea de acum este alta, am adaugat bucuriei mele de zi cu zi un suflet pur ce ne-a ales să îi fim părinți. Un suflet blând, bun, drag și perfect (am spune noi). Pe lângă toată bucuria, fericirea și minunăția care îmi umple viața și  timpul am constatat că, uitându-mă în jurul meu am rămas cu familia și  foarte, dar foarte puțini prieteni.
Cand spun puțini chiar sunt puțini... pot să numar repede U N U ... D O I... ceilalți... "nu vrem să deranjăm"...
După cum am spus... scriu de ceva timp aceste rânduri în capul meu și  m-am gandit mult dacă să le dau drumul sau să le mai țin... după cum bine mă știți... eu le cam spun direct!
Acest "nu vrem să deranjăm" a pornit poate din câteva telefoane la care nu am raspuns... nu pentru că nu aveam timp, ci pentru că mă topeam după zâmbetul lui magic. Dar am rămas același om, aceeași femeie care râde, dorește să fie actuală, care nu mai bea o cafea întreagă, care stă mai mult în casă decât afară, care încearcă să afle bancuri și bârfe noi, care este încă în pas cu moda, care se parfumează (chiar dacă se perie la câteva zile)
Da! Îmi este dor de voi (nu de viața de dinainte) pentru că îmi place să trăiesc ACUM nu în trecut. Nu vreți să încercați, deranjați... dar ce spuneți să ajutați, să fiți, să rămâneți sau să plecați de tot...
Iata câteva idei care NICIODATĂ nu pot fi refuzate de o proaspătă mămică:
1. Stați cu ea la o poveste despre ce este nou în lumea din care ea și-a luat o pauză (nu despre biberoane, sunt viața ei acum... dar tu fii cu ea, fii prezent/ă)
2. Stai cu noul membru din famila ei, măcar 30 de minute ca ea sa facă orice își dorește (sfat: orice o relaxeaza, NU treburi gospodărești)
3. Acordă-i vouchere la SPA, salon și asigură-te că se duce! Eventual poate mergeți  împreună
4. Dacă nu poate povesti la telefon cu tine, trimite-i mesaje mai lungi în care sa îi povestești despre lumea ta, fă-o să zâmbească!
5. Asigură-te că nu s-a uitat! Asigură-te că și ea trebuie să știe acest aspect!
...
este suficient... suficient ca orice mamă~femeie din viața dvs. să vă mulțumească... poate nu acum... poate mai târziu, dar sigur nu o să uite!

P.S. Pentru că îmi este dor...