Cel mai uşor, în orice situaţie este a “cere iertare”.
Definiție DEX:
Iartă – a scuti pe
cineva de o pedeapsă, a trece cu vederea vină, greşeala cuiva, a nu mai
considera vinovat pe cineva, a şterge, a trece.
Cuvântul “iartă-mă” te
eliberează... iar tu cel care trebuie să IERŢI ești obligat ca în faţa acestui
cuvânt, ce prinde atât de multă putere să... ierţi!
Aici începe dilema...
cel ce a iertat, chiar a iertat? Sau doar încearcă să uite? Când poţi să ierţi
cu adevărat, cu tot sufletul? Şi... cine suntem noi să acordăm iertare?
Eu personal nu pot
ierta, simt că nu am acest har-dar de a dezlega pe cineva prin iertare.
Simţirea personală a acestui cuvânt este mult peste umanitatea mea. Am doar
dreptul să iubesc, să accept orice cu bune şi cu rele, să învăţ că suntem
diferiţi şi unici şi luminoşi şi frumoşi!
Frumosul meu are toate
culorile, pentru că omul nu este perfect decât prin defectele sale... iar tot
ce pot să fac este să IUBESC, pentru că acest TOT este întregul, aici se
închide cercul.
Însă... îmi pare des
rău... regret, mă adună în mine toată: să fiu mai înţeleaptă, mai bună în toată
fiinţa mea pentru a răspândi în absolut tot ceea ce fac şi respir energie vie.
“ÎMI PARE RĂU!” - mă
face să meditez, să gândesc doar cu sufletul, cu inima, cu privirea şi să devin
un om mai blând, mai îngăduitor, mai risipitor în bine... mă duce la gândirea
personală atât de adâncă în interiorul meu... acolo sunt doar eu! Când o să
simt şi o să ştiu că POT IUBI absolut tot ceea ce mă înconjoară egal, atunci
când zâmbetul meu nu va mai dispărea deloc din suflet... doar atunci o să mă pot IERTA.. atunci o să am har-dar când o să simt a IUBI TOT!
