Este iarăşi primăvară...

… şi  iată că am intrat într-un nou an în care sperăm să fie poate mai bine…  dar oare toate aceste lucruri nu vin din interiorul nostru? Din ceea ce facem, din stilul nostru de viaţă, amenajarea locuinţei, a  biroului…  maşina pe care o conducem, zâmbetele pe care le oferim din toată inima.

Imediat vor răsări ghioceii, noi filme la cinema, noi cluburi deschise peste noapte, D.J.  în vogă … şi bineînţeles…  noi vernisaje,  lansări de carţi, piese de teatru,  expoziţii diverse de la sculpturi, artă fotografică…  cine mai ştie ce pentru că suntem un popor al naibii de inventiv.

Eu aş alege partea a doua a primăverii deoarece mă linişteşte…  poate la 2? de ani oricine ar alege prima parte de soare din primavară… însă cred că şi pe mine m-a atins puţin astenia… în suflet şi vreau mai multă linişte, mai puţină bătaie de cap şi de ce nu mai multă “cultură primăvăratică”

Ca un ultim sfat… bucuraţi-vă de toată frumuseţea primăverii care dă din coate mai repede decât este cazul… uitând că trebuie să vină de fapt în luna martie…  poate fugea şi ea, săraca, de astenie…

Plapand ghiocelul

 Iesind din zapada 

Striga: "Tatal nostru" 

Ca lumea sa-l vada.

"Care esti in ceruri", 

Sopti floarea-soare 

Si-un val de lumina 

Cazu pe razoare.

Smerit busuiocul 

Cand vantul il mana

 Si-i scutura roua 

"Sfinteasca-se"-ngana.

Cand "numele-Ti" spune 

Trist ochiul-de-bou 

Nu stiu de-a fost soapta 

Sau numai ecou.

Albastra ca cerul 

O nu-ma-uita 

Spune: "Imparatia 

sa fie a Ta".

"Si faca-se voia" 

Suspina-o camee 

Calcata-n picioare 

Pe alba alee.

Cand nuferii-n lacuri 

Vad stele ca sunt, 

Soptesc: "Cum e-n ceruri 

Asa pe pamant."

Si graul, cand moara 

Vuieste intr-una A

 zis: "Painea noastra 

Cea de totdeauna".

Iar nalba si gura- 

De-leu, amandoua, 

La fel, rugatoare, 

Raspund: "Da-ne-o noua!"

Cu gandul la fluturi 

Stau rozele-n glastre 

Si spun: "Iarta noua 

Gresalele noastre".

"Precum noi iertam 

Gresitii", incet, 

Raspunde garoafa 

Uscata-n buchet.

Si crinii, podoaba 

Fecioarei cinstite, 

Soptesc: "Nu ne duce

 pe noi in ispite".

Iar spinii, ce-odata 

Marturii-i purtara 

"Si ne izbaveste de rele" 

- oftara.

Si vantul porneste 

Ecoul Divin, 

Cu freamat padurea 

Raspunde: 

"Amin!".

                                  RUGĂCIUNEA FLORILOR. de Alfred Mosoiu

Cu drag, prietenei mele Irina Popescu :)