La mulţi ani!

Athos şi Aramis făceau schimb de liste de activităţi zilnice şi săptămânale. Listele erau făcute de ei şi verificate de mine.

Athos:  în fiecare seară trebuia să îi citească câte o poveste lui Aramis, să pregătească masa, să păstreze ordinea la cărţi, să îl scoată pe Aramis  la plimbare.

Aramis: să facă dimineaţa patul, să strângă masa, să aranjeze jucăriile, să îl asculte pe Athos.

Athos şi Aramis: să dea zăpada din faţa curţii şi din parcare, să se spele pe dinţi, să creeze câte un obiect din hârtie colorată, aracet şi diverse seminţe:porumb, floarea soarelui, dovleac, boabe de mazăre şi fasole.

                -Pot să te rog ceva?  spuse Aramis cu urechile blegite. Poate Athos să îmi facă un tort de mireasă? Săptămâna viitoare este ziua mea şi asta-mi doresc.

                -De ce de mireasă? întrebă Athos.

                -Am văzut eu pe internet că torturile de mireasă sunt cele mai mari dintre toate torturile din lume. Nu am dreptate? spuse Aramis cu o privire întrebătoare  şi cu zâmbetul până la urechi, mândru că ştie.

                Athos se abţinea să nu râdă de perlele lui Aramis şi îi spuse:

                -Aramis, am sa îţi fac tort de ziua ta că ştiu că asta îţi doreşti. Mi-am şi scos nişte reţete cu ciocolată şi cremă de căpşuni pentru că ştiu că-ţi plac... dar nu doar torturile de nuntă sunt mari. Am sa îţi fac un tort gigantic, mai mare decât tine dacă asta îţi doreşti. Ai fost şi cumite...deci, meriţi! Torturile de nuntă sunt aşa mari pentru că sunt mulţi invitaţi. Este un eveniment de bucurie pentru întreaga familie, prieteni şi prietenii prietenilor. Tortul este mare, să ajungă la câteva sute de  persoane.

                -Ha, ham, ha, ham! Mereu fac gafe, dar de unde să ştiu? Am mai învaţat ceva azi ...sunt amuzant uneori...râd şi eu de mine. Bine! Atunci să-mi faci un tort aşa cum doreşti tu.  Ştii ce te mai rog? Poţi să-l ornezi cu oase albastre?

Cuţeii deveneau în fiecare zi tot mai amuzanţi. Fiecare avea personalitatea  şi gafele lui. Athos începuse să cerceteze variante de tort, creme, timp de preparare. Ziua lui Aramis se apropia şi dorea să facă cel mai frumos tort din lume.

                -Uite, acesta este lista de ingrediente. Te rog frumos să ne iei şi pe noi la plimbare în oraş cu tine. Nu am mai fost de mult cu maşina şi cred că e tare frumos iarna. Mai ales că acum ninge!

A doua zi dimineaţă am plecat voioşi către oraş. Din pădurea noastră fermecată nu aveam mult de mers şi peisajul era superb. Eram înconjuraţi de munţi, fulgii parcă dansau voioşi şi apoi se aşterneau, îmbrăcând natura în cea mai pură culoare.

Ingredientele pentru tort fuseseră achiziţionate. Aramis se pregătea pentru ziua cea mare. Era cuminte, stătea mereu cu urechile ciulite. Ne rugase sa îl ducem la salon cu o zi înainte să se aranjeze. Vroia să fie tuns proaspăt, parfumat şi să i se taie unghiile de la lăbuţe. 

 Athos începu prepararea tortului. Îndată ce blatul s-a  copt a fost scos şi lăsat să se răcescă. Cremele erau făcute din fructe: banane, kiwi şi deasupra căpşuni. Pe margine avea oase albastre şi era in formă de sabie, sabia lui Aramis din Cei trei muschetari. Tortul era mare, avea un metru lungime şi arăta delicos. Athos era plin de faină din cap până în lăbuţe. În bucătărie... dezastru... câteva oale arse, creme întinse pe perete... dar nu puteai să îl cerţi la cât de fericit era pentru primul lui tort.

                - Gata! spuse Athos frânt şi mai alb decât zăpada. Statea sprijinit pe lăbuţele din faţă şi cele din spate erau lungite pe podea.

                  - Acum ma poţi băga şi pe mine în cuptor! La câtă făină am în blăniţă mă pot coace şi pot deveni  o prăjiturică căţel! Ha, ham!

- Mulţi ani trăiască, Mulţi ani trăiască… laaaaaaaaaaa mulţi ani! Trezirea Aramis astăzi este ziua ta! Athos sărea în sus de bucurie. Fratele lui mai mic era sărbătorit azi.

-Bună dimineaţa! spuse Aramis emoţionat şi cercetând camera să-şi vadă tortul şi cadourile.

-Poftim acesta este cadoul meu, Aramis. Sper să-ţi placă!

Aramis se aruncă şi luă cutia care era împachetată frumos cu o fundă roşie. Era atât de emoţionat…când desfăcu cutia…rămase puţin dezamagit, apoi mulţumi. Ştia că  este  frumos să  te bucuri de tot ceea ce primeşti şi să mulţumeşti. Orice cadou făcut de cei care-l iubeau era din suflet. Primise o cutie de bomboane cu nucă de cocos.

                -Mulţumesc, Athos! şi-l pupă. Încercă să-şi ţină urechile în sus dar parcă pe rând i se blegeau. Athos observă şi încercă să-i spună că atât avea el strâns în puşculiţă şi că o să mă roage să îi măresc lista de activităţi săptămânale de curăţenie şi dacă se poate să primească câte un bănuţ, doi ca pe viitor să aiba un  venit mai mare pentru un cadou mai consistent.

                -Ştii ce ?! Stai liniştit, fratele meu că înţeleg. Dar vreau şi eu să te ajut cu activităţile chiar dacă sunt mai mic şi să stângem bănuţi ca să ne luăm…orice dorim. Bine? Mă laşi să te ajut? Părea fericit şi înţelegător ca un om mare, deşi era doar un copil. Începură să se alerge prin curte. Zăpada era pufoasă şi moale. Când...Aramis se opri din alergat în uşă bucătăriei…pe masă era un tort imens şi pe el scria LA MULŢI ANI, ARAMIS!

                -Uraaa!!!!!!! Uraaaa!!!! Fratele meu mi-a făcut un tort cât masa! Lumeeeeeeeeeeee azi este ziua mea!!! Acum era cu adevărat fericit şi îşi merita toate cadourile din plin. Primise un tort în formă de sabie de la Athos şi de la mine dvd-uri cu spectacole de circ.

                Nu ştia cum să ne mai mulţumească şi pe cine să pupe mai întâi. Sărea în sus de bucurie, ba la unul, ba la celălalt… şi bineînteles că într-un final se împiedică şi dărâmă masa… iar din tort rămase doar: LA MULŢI ANI !