Sunt momente în viață în care ne simțim depășiți de frumusețe și durere venite din tot sufletul. În fiecare dimineață în jur de ora 6 sunt uimită de răsăritul soarelui. Nu știu cum se pot amesteca atât de bine culorile cu starea de fericire a sufletului meu. Mă uit minute în șir pe cer și oricât de multe fotografii aș face pentru a le împărți cu voi simt că nu pot da nimic mai departe... răsăritul depășește tehnologia :)
În jur de ora 7 câteva minute soarele dispare iar cerul devine gri... atunci stau și mă gândesc la oamenii dragi din jurul meu care trec singuri prin tăcerea apăsătoare venită din sufletul rănit. Mă gândesc cum să le dau tot ce simt, cum sa transmit iubirea care îmi umple ochii de sclipire!
Sunt atât de multe lucruri care rănesc: tăcerea, minciuna, neîncrederea, noncomunicarea, vise cumpărate, stinse... șoapte spuse sau șoptite în gândul tău...
Apare soarele și îmi încălzește fața... trebuie să mă mut de pe canapea ușor în dreapta... soarele îmi întrerupe lectura... zâmbesc din nou și știu că era acolo ascuns după câțiva norișori... și asta face în fiecare dimineață... dar apare și îl aștept mereu cu tot atâta bucurie. Ce ciudat... poate că și în viață trebuie să te muți ușor către un alt drum, către o alta energie.
Spectacol - tăcere - siguranță!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu