Eşti ca un
fluture care dă viaţă
prin coloritul
lui minunat.
Eşti scânteia ce
arde mereu
şi dă foc
întregii mele fiinţe
luminându-mi
sufletul înnegrit.
Mă-mbraci cu
puful tău de înger
să-mi ţină cald
în cele mai
friguroase zile ale iernii...
De ce îţi e oare
ţie teamă de fericire?
Când tu eşti
primăvara
cerului pe pământ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu