Să fie oare viaţa
ca frunza din
copac?
Firavă, frumoasă,
plină de culoare
galbenă, roşie,
zâmbitoare
tristă,
dansând...călcată în picioare?
Uscată...adunată,
arsă... zob!?
Zâmbetul
să fie oare
răsărit de soare?
Umbrit, plouat,
şters
plimbat, ascuns
arzător,
trist...?
Ce esti Tu?
Ce sunt Eu?
Pe lângă tine...
sunt ploaia ce
şterge...
sunt frunza ce
arde...
sunt viaţă
dincolo de natură...
şi floare de colţ
în zile de iarnă...
Tu?
minune în colţ de
cer
Mare în lumea
cerească
adiere în lună de
august
parfum în mijloc
de toamnă
tot în viaţa de
azi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu