Gânduri de parfum

Te-ai trezit dimineaţa, te-ai spălat pe faţă şi pur şi simplu simţi nevoia de parfum. Acel parfum care te face să arăți bine. Deşi afară plouă şi cuvintele zilei se adună toate în mintea ta... încerci să faci ordine, să le pui cap la cap... nimic... nu iese! Mirosul de cafea a fost înlocuit cu un suc carbogazos energizant... deşi ştii că nu este bine şi o să te doară stomacul toată ziua, insişti... funcţionează totul prea încet...

Mă mir până şi eu cum ai reuşit să nu te schimbi de cel puţin 3 ori înainte să ieşi pe uşă, cum machiajul ţi-a reuşit din prima... interesantă zi deşi ploioasă... cred că aşa o să fie câteva zile! Cel puţin în sufletul tău!

Deşi tu te bucuri în fiecare zi când ieşi din scara blocului de aerul curat, ieri ai uitat să respiri, ai uitat să ridici privirea la cer şi să mulţumeşti! Urci în maşină... încă un strop de parfum... muzică... cauţi ceva... nici tu nu ştii ce... dar cauţi... şi aşa rămâi ani de zile căutând parfumul perfect care te face să-ți energizezi simțurile şi într-o zi să poţi spune cu toată inima... Mulţumesc!

Desculţă printre spini

Alergam desculţă printre spini

nici eu nu mă mai cunoşteam.

M-ai prins de mână

te-ai uitat fix în ochii mei.

În clipa aceea ştiam cum mă cheamă

ce vreau, de unde am venit

şi unde o să merg.

M-am plimbat apoi noaptea

cu tine de mână şi visam

cu ochii deschişi.

M-ai adunat de pe un câmp

plini de cactuşi siberieni,

mi-ai spus că stelele au

fost create pentru cei care

le privesc cu ochii îndrăgostirii.

La-nceput îţi era dor de mine

zburai către norul meu ca să mă vezi,

să mă ţii de mână, să mă priveşti în ochi.

Apoi, eu am ştiut ce-i mai bine

când, unde şi cum să te dezamăgesc.

Aşa am pierdut tot!

M-ai pedepsit, am plâns, sufăr

dar “iartă -mă” este uşor de spus.

Într-o zi toate florile

or să ţi se pară mai frumoase

...şi mă vei iubi!

Ești curcubeu pentru un copil

Să crezi într-o poveste frumoasă, să visezi cu ochii deschişi, să ai sufletul blând şi toate te vor îmbrăţişa. Aceste frumoase energii s-au întâmplat şi în 1 iunie la Spitalul de copii Braşov. Carmina Nicolescu a crezut. Totul a pornit de la gipsul fiului ei mai mic... ore de aşteptare... şi o privire amestecată cu nelinişte a fost aţintită în parcul din curtea spitalului. Restul a venit de la sine... peste 50 de oameni cu suflete frumoase, donaţii, culori, băncuțe, jucării, inspiraţie, soare, încrederea că putem schimba câte puţin lumea. Împart cu voi momentul acesta... amestec cu voi culorile copilăriei într-un loc care acum nu mai este atât de trist! 

Fiți și voi culori de curcubeu! Nu ne oprim aici... 

Join 

https://www.facebook.com/groups/1445760639070106/?fref=ts

Cum este mai bine

Sunt multe de spus

deşi au rămas atât de puţine,

nu mai înţeleg nimic

deşi totul îmi era foarte clar.

Mă întreb, Suflete,

unde, ce, cum şi când

este mai bine

doar pentru tine.

Necunoscut îţi e cuvântul

cum îmi e Viitorul

te întreci în Destine

şi Lumea cu  mine.

Îţi spun că vreau doar Linişte

şi-un strop de noroc

însă al meu dor

în vântul rece călător...

Iubeşte-te femeie

Iubeşte-te femeie la prima oră-n zori
Alintă-te cu rouă şi răsărit din flori.
Iubeşte-te femeie în prag de dimineață
Cu spumă de căpşuni şi lacrimi de gheaţă.

Iar pe la prânz de uiţi...
Iubeste-te-n oglinda
Sufletului tău drag.

Când amesteci ziua
Cu picături de seară
Iubeste-te-n culori
Cu ciocolată amară.

De seara-ţi cade pe pleoape
Iubeşte-te femeie...
Să faci lumină-n jur.

Iubeşte-te femeie!
Să râzi mereu în farmecul ochilor tăi.
Iubeşte-te femeie TU
Ca toţi din jur s-o facă!

Vremea când se scutură magnoliile

E vremea când se scutură magnoliile

şi flori de nu-mă-uita.   

Ai plecat,

ai plecat...

E vremea când se scutură magnoliile,

tu nu mai eşti,

trimit un mesager înaripat să te caute

şi el se întorce împovărat de-ntuneric.

E vremea când au murit magnoliile

şi totul în jurul lor e trist,

e vremea când nu mai râd

e vremea când pot în sfârşit să plâng,

dar nu mai am lacrimi.

E noapte şi totul e mort

în jurul meu!

Copacii coroana-şi pleacă

eu stau lângă ei şi tac.

Am învăţat să renunţ...

Tăcere blândă

Tăcere blândă-n dimineaţă

Cu dor apus din altă lume,

Fără întrebări, doar cu schițe potrivite

Şi gândul aruncat în suflet.

La paşi de flori - nu mă uita

Un joc de stele colorate,

Şi prime lacrimi înghiţite

Pentru sinceritatea unui Om...

Ce-nseamnă aşteptarea?

Un joc trăit poveste

Din nori şi fulgere cu energie.

DA am să primesc trăirea!

Şi ieri şi azi şi mâine mă înclin

Şi mulţumesc pentru lumină.

Căci tu neagra noapte

Ce te făceai fără punctul de sclipire?

Iartă-mă şi iubeşte-te

Ce faci? Mă gândesc cum o să fie viaţa ta în timp… Minunată! Nu uita că mi-ai promis că o să fie aşa... Să fi promis oare buzele tale dulci ca şi Lună... Soarelui - că se vor vedea în fiecare zi chiar dacă sunt în capete diferite ale lumii? Să  fi promis oare că ochii tăi minunaţi nu vor sclipii de fericire în fiecare zi aşa cum merită ei? Ce poate fi mai frumos decât fericirea unui Înger uitat la Facerea Lumii pe Pământ de Dumnezeu?

Câteodată mă uit la el şi chiar nu ştiu ce caută Îngerii pe pământ, ce caută minunile pe Pământ, pe cine de fapt... descoperă oare fericirea îngropată de un alt Înger în pământ, ascuns printre crinii de noapte şi lalele negre, în pădurii de liliac alb?

Gata! Nu mai pun întrebări! O să răspund.

Un Înger pe pământ caută minunile Lumii, cum el nu a ajuns în cer, caută Raiul pe pământ, caută să facă bine, să bucure oamenii din jur, să admire peisajele, să îşi admire aripile lui albe şi fine care miros a norii pufoşi.

Un Înger pe pământ cânta, priveşte, culege lacrimi, durere, neînţelegere, înţelegere, încearcă să fie calm, să fie prezent, să evite frazele dureroase pentru cei din jur, să zboare până la ieşirea din lume să mângâie ochii trişti ce-l aşteaptă în fiecare zi, să spună “TE IUBESC” până-n ultima lui clipă, să accepte toate faptele lui şi a celor din jur...

Suntem prea mici ca să înţelegem ce trece de curcubeu. Poate că mulţi nu înţeleg nici de ce merg păsările în ţara caldă, sau de ce sufletele când mor rămân pe pământ iar atunci când iubim zburăm.

Suntem în stare să acceptăm o dezamăgire şi să mergem mai departe? Să iubim la fel? Îngerul, da! Ei pot... iubii mai multe suflete la fel, să culeagă mai multe flori de o dată, să ţină în braţe doi copii, să mângâie 2 feţe, să zâmbească de tot atâtea ori cât este nevoie, să fie fericit când plouă şi nimeni nu se bucură...                                                                 

Greşesc? Iartă-mă şi să mă judece Dumnezeu. Iartă-mă şi iubeşte-mă mai mult, iartă-mă şi nu-mi da drumul, iartă-mă şi acceptă ruga mea, iartă-mă şi ia lacrimile tristeţii pe veci, iartă-mă şi ia-mă în lumea minunilor tale! Iartă-mă şi iartă-mă căci eu Înger te iert în fiecare dimineaţă nouă! Aşa deschid eu ochii, iubindu-te!

Cazi! Râzi! Pleci!

Şi-a întors Dumezeu faţa la lume.
A început să plouă
Cu stele, îngeri şi nori
Cazi?

Ştiu! Te-ai ferit şi tu de-o stea...
Luna se juca cu norii.
Râzi?

Şi-a întors Dumnezeu faţa la lume
Şi a plâns o dată.
S-au adunat toate vorbele
La Ceruri.

Pleci?