...și aștepți, gândind că poate a greșit... că poate mai ai ceva de făcut aici, acolo... și numeri fiecare secundă,fiecare respiratie, fiecare bătaie de inimă... e acolo! Trăiești... fiecare stea de pe cer, fiecare trecător nocturn care se îndreaptă... doar el știe unde. Nu ești pregătit! Ridici privirea către cer așteptând o stea căzătoare în speranța că o dată cu ea, Tu vei plana deasupra norilor și vei înțelege de ce te-a chemat... dar nu! Mai ai ceva de făcut, de cunoscut, de meditat, de oferit... de întrebări fără răspunsuri la care trebuie să le găsești calea. Vrei sa crești și să ajungi să zbori către Cel care te-a chemat... și să rămâi Acolo... mereu!
- Oare cum pot sta la aproape aceiași distanță?
- Pentru a-și putea întinde aripile să zboare!
Woooooooooooow... aer rece de toamnă, câteva picături de ploaie, vânt de aduceri aminte, nori călători, întunecați, pictați în puf alb... zbor! Toți ceilalți porumbei au rămas în spatele meu, la aceiași distanță, în aceiași intimitate singuratică, niciunul nu a luat în brațe pe nimeni... Se gândesc dacă să simtă atât de repede adierea vântului rece... sau, mai stau puțin la sfat... Eu am plecat în zbor fără să gândesc prea mult, fără să mai sper ... și am găsit jumatate de curcubeu. Cred că am să-l păstrez, am să-l pictez... Știu că nu o să văd niciodată cealaltă jumătate a lui. Este ascunsă într-o altă lume! Într-o lume în care șoaptele sunt magice, într-o lume în care zâmbetul creează vorbe, acolo unde privirea mea se întâlnește cu a ta... nu mai există nimeni... existăm dor noi!
Întind mâna si încerc să învăț să primesc. Sau poate dorința mea de chemare a dăruirii este atât de mare încât am uitat să mă uit în jurul meu și să culeg tăcerea. Am sădit azi, pentru anii următori. O recoltă care nu este culeasă la timp se deteriorează... cineva se va bucura de roadele ei, de ceea ce tu ai plantat cu mâinile, cu sufletul... cu inima. Toate ajung într-o zi, să se transforme în fericire supremă, divină!
Și nu-i nimic... vreau să ofer din visele ce le culeg de pe pământ străin... Oare am devenit egoistă?
