Omul are o
tendinţă înăscută de a evita eforturile şi face tot ce poate pentru a se
debarasa de sarcinile sale sau a le ceda altor oameni, animale sau maşini. Şi
astfel el slăbeşte şi îşi pierde facultăţile. Cel care vrea să devină
rezistent, inteligent şi capabil să înfrunte toate situaţiile, trebuie să se
obişnuiască să facă eforturi. Eforturile îl vor menţine în formă. În zilele
noastre putem să achiziţionăm multe lucruri fără efort, dar care va fi
rezultatul? Vom fi arhiplini la exterior şi asta-i tot, în interior nu va fi
nimic.
Progresul tehnic, de exemplu, a adus multe
facilităţi, nu o putem nega; dar în acelaşi timp ce omul are nevoie de tot mai
multe pentru a trăi, pământul, apa şi aerul sunt din ce în ce mai poluate şi nu
mai absorb elementele toxice care le otrăvesc. Atunci, tot acest progres nu
aduce mare lucru pentru adevărata fericire, înseninare: contribuie mai curând
la o slăbire şi o dispensare de eforturi. Ei da, maşinile lucrează pentru el,
socotesc pentru el, îşi aduc aminte
pentru el, se deplasează pentru el, şi el în acest timp este în pericol. Omul a
fabricat tot felul de motoare pentru a se deplasa în spaţiu şi, efectiv, el se
plimbă prin aer cu avioane, elicoptere, rachete, dar în interior, el rămâne
ataşat de sol, incapabil să se desprindă, de a se ridica prin gândire.
Nu vă este interzis a vă folosi de toate
mijloacele tehnice care sunt la dispoziţia dumneavoastră, nici chiar să
fabricaţi altele, dacă sunteţi capabili, dar trebuie să începeţi o muncă
interioară care vă va permite să vă serviţi de aceste mijloace pentru a vă
îmbogăţi, în timp ce, pentru moment, acestea contribuie la a vă slăbi. Dacă
veţi avea gloria, bogăţia, puterea nu veţi fi satisfăcut dacă nu aţi fi făcut
nici un efort pentru a le obţine. Efortul este acel pe care puteţi conta, în
efort veţi găsi bucuria, fericirea. Singurul punct de sprijin solid pe care vă
puteţi sprijini existenţa voastră, este propria persoană şi activitatea
proprie. Până nu veţi înţelege asta, nu
veţi fi stăpân pe situaţie, veţi depinde de circumstanţele exterioare, la voia
schimbărilor, nu veţi obţine nimic din ce doriţi profund, vă va scăpa totul.
Atunci, obişnuiţi-vă în fiecare zi de a conta numai pe eforturile voastre şi
veţi avea cerul şi pământul, nimic nu vă va dezamăgi.
Veţi spune:”Dar noi facem eforturi, nu
facem decât asta: în fiecare zi muncim pentru a ne câştiga existenţa...” Da, e
adevărat, dar nu ajunge, nu sunt chiar eforturile de care vorbeam. Eu vă
vorbesc de eforturile inimii voastre, ale spiritului vostru, eforturi pentru a
vă regăsi, pentru a vă lega de ce e esenţial în voi: Eul superior. Acestea sunt
eforturile mai importante, pe care trebuie să le menţineţi zi de zi, până veţi
reuşi. Chiar dacă nu veţi atinge idealul spre care tindeţi, nu abandonaţi
niciodată eforturile, pentru că ele sunt singurele care vor rezista şi după
moarte: eforturile care vi le impuneţi pentru a vă realiza din plin. Aceste
eforturi sunt cheia viitorului vostru.
Iată de ce când întâlniţi dificultăţi în
viaţă, nu vă revoltaţi şi nu încercaţi să le evitaţi; înţelegeţi că Inteligenţa
cosmică vă pune în aceste condiţii pentru a vă forţa să mergeţi mai departe,
mai sus. Nu cereţi ca viaţa să vă fie liniştită. Nici un alpinist nu poate să
facă o ascensiune a unui munte dacă ar avea în faţa lui pereţi perfect netezi.
Pentru a se cocoţa, are nevoie de asperităţi unde să-şi pună mâinile şi
picioarele şi de asperităţi pentru a prinde coarda. Şi astfel, puţin câte puţin
ajunge pe creastă. Ei bine, pentru motive asemănătoare e necesar să întâlneşti
în viaţă dificultăţi, necazuri, obstacole.
Veţi protesta pentru că apare o
contradicţie: în fiecare zi vă spun că viaţa trebuie trăită în armonie şi pace,
şi acum vă spun că trebuie să întâlnim dificultăţi şi opoziţie pentru a progresa...Trebuie
bine înţeles aceasta: cei care doresc armonia şi pacea fără ca în prealabil să
fi învăţat să treacă de obstacole, se pregătesc din contră pentru o viaţă în
dezordine şi zăpăceală. De ce? Pentru că adevărata armonie, adevărata pace sunt
recompense care revin celor care le-au câştigat, manifestându-şi calităţile de
dezinteres, bunătate, răbdare. În acel moment, chiar dacă ei trebuie să treacă
încercări, nu se vor simţi deranjaţi, nu vor suferi şi nu vor face pe alţii să
sufere. Pentru că ei au reuşit să se transforme, să se amelioreze. Graţie unei
munci răbdătoare, susţinute, ei au reuşit să stabilească relaţii cu Cerul, să
aibă schimburi cu entităţile luminoase care-l populează şi într-o zi ei se vor
simţi luaţi dintr-o dată chiar pe culme. Acolo, ei nu vor mai avea nevoie să se
agaţe de asperităţi, să se caţere penibil, ei vor zbura! E aşa de greu de
înţeles?
Trebuie să dorim fericirea, plenitudinea
şi pacea, căci aceasta e adevărata viaţă, dar când suntem imperfecţi, vom trece
pe lângă. Proba: cine nu doreşte fericirea? Toţi oamenii nu doresc decât asta,
toţi îşi petrec timpul făcând proiecte pentru a realiza ce cred ei că îi va
face fericiţi. Dar iată, ei nu sunt fericiţi...E clar că mai au ceva de înţeles
şi de corectat. Da, dacă nu facem eforturi pe calea perfecţiunii, nu trebuie să
dorim o viaţă liniştită şi agreabilă, în toate felurile, ea nu va fi. Trebuie
să acceptăm dificultăţile căutând care sunt eforturile pe care noi ne obligăm a
le face care ne vor conduce la adevărata fericire.
Ştiu că pentru voi e dificil de admis, dar
asta e realitatea. Dacă lucrurile ar sta cum vrem noi, ar fi o catastrofă! Noi
nu suntem atât de clarvăzători pentru a vedea consecinţele îndepărtate a ceea
ce ne dorim. Ceea ce noi credem că este bine pentru noi ne va antrena şi dacă
se va realiza, vom petrece viaţa în trândăvie, plăceri. Dar, din fericire
Inteligenţa cosmică nu dă oamenilor fericirea pe care ei o aşteaptă: ei ar
pierde totul şi chiar gustul vieţii. Deci, adevărata fericire este în efort.
Atunci, nu căutaţi dulceaţă, pentru că
vă veţi îmbolnăvi. Când începeţi să iubiţi amărăciunea, chinina, veţi fi
salvaţi. Adesea ceea ce iubiţi vă îmbolnăveşte: atunci, nu plângeţi dacă
sunteţi lipsiţi de acestea. Cerul e cel care nu vi le dă, pentru mai rămâne un
pic în viaţă.
Iată adevărata filozofie pe care am
descoperit-o şi am acceptat-o. Nu aş abandona această filozofie pentru toate
bogăţiile din lume...Aceasta nu înseamnă că, dacă cineva vrea să îmi dea
bogăţii, eu le voi refuza! Orice e binevenit, când putem face ceva util pentru
toţi, dar nu bogăţia o caut.
Atunci, iată esenţialul: să faci eforturi
pentru a merge în fiecare zi mai departe în realizarea idealului propriu. Din
punct de vedere material, exterior, aceasta nu vă va aduce mare lucru, dar
chiar regii şi prinţii Pământului nu vor avea ce veţi obţine. Nu vă lăsaţi tot
timpul subjugaţi de aparenţa lucrurilor, în interiorul vostru veţi găsi
adevărate comori mergând până la infinit...Când începeţi să faceţi aceste
eforturi, lumina va veni, înţelegerea va veni, puterea va veni, ordinea şi
armonia vor veni.
Oamenii
sunt marcaţi de latura exterioară; chiar când se reculeg în linişte, ei
se gândesc la evenimente, obiecte exterioare. Da, în loc să caute în ei ce e
mai profund, centrul lor, chiar
când se reculeg
ei se ocupă
de ce e
afară. Şi voi,
de asemenea,
analizaţi-vă, şi
vă veţi da seama că nu ştiţi să intraţi şi să rămâneţi în voi înşivă, atenţia
vă este atrasă, fără îndoială, afară. Veţi spune:”Dar ce ne cereţi e foarte
dificil.” Poate, dar e util să o auziţi; într-o zi, vă veţi aduce aminte şi
veţi descoperi că sunteţi, în fine, capabili de a avea o adevărată viaţă
interioară.
Bazaţi-vă existenţa pe propriile eforturi,
nu contaţi pe nimic altceva. Acceptaţi şi utilizaţi tot ceea ce lumea
exterioară vă oferă bun, dar nu vă bazaţi pe acestea, pentru că viitorul vostru adevărat este de a parcurge
toate regiunile spaţiului, printre stele şi sori, şi nu veţi putea duce în
acest voiaj bogăţiile pe care le-aţi îngrămădit sub voi. Trebuie să învăţaţi
unde e de lucrat şi pe ce trebuie contat. Dacă vă bazaţi pe soţul vostru,
copiii voştri, banii voştri, într-un moment sau în altul veţi avea decepţii. Nu
puteţi conta decât pe spirit, adică pe o activitate pură, efort constant. Cât
despre restul lucrurilor, utilizaţi şi mulţumiţi Cerului că vi le-au dat, dar
nu contaţi pe ele.
Şi vă mai spun: nu contaţi pe Maestrul
vostru, nu contaţi pe mine ca şi cum m-aţi considera exterior vouă, ca pe cineva care poate sau nu poate să vină să
vă vadă. Dar dacă mă veţi plasa în voi, în inima voastră, în sufletul nostru,
veţi putea conta pe mine, pentru că prezenţa mea în voi va fi atât de exactă,
atât de reală ca voi înşivă. Şi în necazuri şi suferinţe mă veţi găsi totdeauna
pentru a vă ajuta, ca să înţelegeţi că sunt peste tot cu voi, că nu o să vă
părăsesc niciodată, că ceva din cunoştinţele mele, din dragostea mea, din
răbdarea mea a rămas în voi. Veţi spune:”Atunci, nu e util să venim să vă
întâlnim?” Da, utilizaţi aceste întâlniri, profitaţi de ele, dar nu contaţi
exclusiv pe ele, căci într-o zi sau alta, veţi fi dezamăgiţi şi supăraţi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu