Îndată ce
natura îşi schimbă plăcut coloristica în nuanţe de maro, verde gălbui, gri,
crem, roşu, portocaliu, înseamnă că
toamna şi-a intrat în drepturi. Athos şi Aramis creşteau pe zi ce trece, se
alergau prin curtea acoperită de un covor de frunze galbene şi roşii, adunau
gutuile şi lătrau la picăturile de ploaie. Deseori îi priveam cum îşi ciuleau
urechile la câte un tunet şi atenţia li se îndrepta către cer pentru a privi cu
atenţie unde fulgera. Aramis de fiecare dată lătra şi fugea în jurul casei,
apoi se adăpostea. Făcea de câteva ori ture, apoi se odihnea.
Vântul
începuse să fie rece şi tăios iar seara îşi făcea apariţia tot mai devreme,
dorind parcă să asculte poveştile pe care Athos i le citea lui Aramis.
-Athos, tu, când o sa fii mare ce vrei să te faci? întrebă micuţul Aramis.
Mie mi-ar plăcea să mă fac boier pe un pământ, sau conaş…sau…cum se spune?
-Hahamhaham, râdea Athos cu lăbuţele în sus rostogolindu-se dintr-o parte
în alta a camerei. Şi eu vreau! Să ne facem o ogradă a noastră, mare, cu gutui,
cu meri, cu castraveţi, cu multe zburătoare, vreau şi o văcuţă, un viţel, un …
-Un căţel… sau… nu mai trebuie, interveni şi Aramis în povestea pe care o
desenau imaginar. O capră cu trei iezi, o căprioară, un iepuraş, … şi crezi că
se poate să avem un topogan, un leagăn
şi un balansoar? Stai că vreau o pivniţă cu multe butoaie cu cereale…ce zici?
termină în poziţie de muschetar Aramis, mândru şi sigur pe imaginaţia lui.
Adormiseră desenând imaginar
ograda lor minunată, într-o pădure la fel de fermecată.
-Trezireaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!!!!!!!!!!! Ham, ham, ham!!!!!!!!!!!
Athoossssss! Uite…uite… ce s-a întâmplat afară. Picăturile s-au transformat în
ceva alb şi moale, care se topeau de îndată ce cădeau pe nas. Le-am şi gustat…se topesc pe limbă. Ia
încercă! şi scoase limba către cer aşteptând că fulgii de nea să vină către el.
Au gust de apă. Nu cumva aceasta este iarna? Aşa mi-ai citit, tu, din cărţi ca
arată… vine peste culorile plăcute ale toamnei, îmbracă natura în alb, mantia
ei pufoasă se aşterne peste păduri, lacul îl transformă în oglindă pentru că
luna cea frumoasă să îşi aranjeze podoaba. Odată cu ea vin stelele şi
zurgălăii! Minunile cerului fredonează cântece de bucurie iar în Noaptea de
Crăciun se naşte Doamne Doamne cel mic. Copiii cuminţi primesc daruri… poate şi
căţeii… Athooooos!!!!!! A venit iarna!!!!!!!!!!!!
Athos
îl privea cu bucurie aducându-şi aminte de prima lui iarnă. Parcă e mai
frumoasă acum când familia este mai mare. Zâmbea. Luă puţină zăpadă în lăbuţă
şi făcu un bulgar. Aşa începu o adevărată bulgăreală. Curtea, în scurt
timp, se umplu de căţei din zăpadă,
oamenii de zăpadă, clopoţei şi crenguţe de brad. Miroasea a cozonaci proaspeţi,
a covrigi, nuci la cuptor şi scorţişoară. Oamenii erau mai buni în această
perioadă. Cântâu colinde de bucurie, ofereau şi celor săraci o bucată de pâine
şi un zâmbet cald. Se spune că în acestă perioadă eşti mai aproape de Doamne
Doamne şi trebuie să fii mai bun, mai curat şi mai cinstit. Dar din dar, aduce
un zâmbet!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu